54 km de autostrada a construit România anul trecut! Între 1933 și 1936, nemții au construit 1000 km și-n 1941 aveau deja 3800 km de autostradă !

TRIMITE PRIETENILOR

În 2020 s-au dat în folosinţă 54 km de autostradă, iar reţeaua de autostrăzi a României a ajuns la 920 km. În 2019, s-au dat în folosinţă 43 km de autostradă în România, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Spre comparaţie, Ungaria, cu o suprafaţă de 2,5 ori mai mică decât a României, are în folosinţă 1.700 km de autostrăzi, aproape dublu faţă de România.

În acest moment sunt în execuţie circa 250 de kilometri de autostradă în România. Pentru 2021, sunt aşteptaţi circa 46 km de autostradă, cea mai lungă bucată fiind lotul 2 din A10: Sebeş-Turda, de puţin peste 24 km. La finalul lui 2020 România avea o reţea totală de drumuri de 86.791 km, dintre care 45% drumuri modernizate. Din drumurile modernizate, mai mult de o treime au durata de viaţă depăşită.

În ceea ce privește starea tehnică a drumurilor publice, peste o treime (33,4%) din lungimea drumurilor modernizate aveau durata de serviciu depășită.

Procentul de drumuri pietruite și de pământ este unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană – aproximativ 30% (25.951 km) și doar 45,2 de procente din structura rețelei de drumuri publice sunt modernizate (39.189 km).

Statistica cea mai descurajantă care ne plasează la coada Europei rămâne cea referitoare la numărul de kilometri de autostradă – astfel, din totalul numărului de kilometri circulabili din România doar 5,1% (920 km) reprezintă autostrăzi și doar 1,7% (297 km) reprezinta drumuri naționale cu patru benzi.

Autostrăzile sau, mai exact, lipsa lor au reprezentat în presa autohtonă a ultimului deceniu un subiect extrem de sensibil. Preţurile uriaşe pe kilometru, durata de execuţie (care ajunge şi la 20 de ani), autostrăzile care pleacă de niciunde şi ajung nicăieri, suspiciunile de corupţie planând asupra procedurilor – toate au intrat în folclorul românesc, care împleteşte hazul cu necazul. Totuşi, autostrăzile reprezintă o poveste de succes;iar „Historia” v-o prezintă în paginile care urmează pe cea mai interesantă dintre ele (care subliniază şi propriul nostru eşec):povestea Autobahn-ului. Cum a reuşit Germania să construiască, între 1933 şi 1941 (adică acum mai bine de şapte decenii), 4.000 de kilometri de autostradă? Şi, una peste alta, au fost autostrăzile invenţia lui Hitler?

Începem cu sfârşitul:nu, autostrăzile n-au fost invenţia naziştilor. Ca în multe alte domenii (inclusiv ideologice), conceptele existau deja;regimul nazist doar le-a perfecţionat. Pentru prima oară, ideea unei autostrăzi cu acces limitat a apărut în 1907-1908, la New York, unde, în perioada cu pricina, se încerca sistematizarea bulevardelor din metropola ce se dezvolta într-un ritm ameţitor.

La 23 ianuarie 1909, în Berlin s-a deschis Automobil-Verkehrs-und-Unbungsstrasse GmbH(AVUS), o iniţiativă privată, un circuit de teste şi, în egală măsură, de curse auto, formată dintr-o pereche de benzi de circulaţie late de 8 metri şi separate pe o lăţime de 9 metri. În 1912 a fost construit un AVUS de 9, 8 km tot în Berlin, continuarea construcţiei fiind întreruptă de declanşarea Primului Război Mondial, fiind completată abia în 1921. În principiu, acesta nu era un drum deschis, scopul construcţiei fiind tot testele şi cursele auto. În acelaşi an, industriaşul Hugo Stinnes a cumpărat acest circuit şi l-a extins la patru benzi de circulaţie pe anumite porţiuni. Mai târziu, AVUS a fost integrat în sistemul de drumuri publice din Berlin, iar astăzi face parte din autostrada A115.

Hitler, inspirat de ideile lui Mussolini, cu a sa Autostrada dei Laghi

Ca şi în alte domenii, Adolf Hitler a fost atras în cazul drumurilor de mare viteză de ideile viitorului aliat Benito Mussolini, care, în 1924, a deschis o astfel de rută, prima din lume, lungă de 130 km şi denumită Autostrada dei Laghi(Autostrada lacurilor). Ea lega Milano de lacul Como din nordul Italiei, „leagănul” mişcării fasciste. Drumul fusese început la 21 septembrie 1921, înainte de începutul erei fasciste, dar Mussolini şi-a asumat în totalitate proiectul, aşa cum va face şi cancelarul german în 1933. Existau însă diferenţe majore faţă de ceea ce va construi regimul nazist mai târziu:în Italia se introdusese o taxă pentru folosirea drumului, iar sensurile nu erau iniţial separate.  Ideea taxei aparţinuse inginerului Piero Puricelli, un apropiat al Ducelui, care concepuse secţiunea Milano-Varese şi propusese acoperirea costurilor prin această plată.

După succesul acestui drum de mare viteză, instituţia de resort din Republica de la Weimar (German Studiengesselschaft für den Automobilstressenbau– STUFA) a început planificarea şi studiile teoretice pentru construcţia unei reţele de drumuri similare celei din Italia. În 1924, drumurile din Germania erau profund dezorganizate, fiecare land având autoritate asupra sistemului de drumuri, ceea ce ştirbea profund autoritatea pe care ar fi trebuit să o aibă o agenţie centrală. În 1926, STUFA a publicat un plan foarte ambiţios pentru construirea a 22.500 km de autostrăzi. Pentru comparaţie, lungimea totală a reţelei de autostrăzi din Germania, conform ultimelor statistici, este de 12.845 km.

Prima autostradă din Germania, inaugurată în august 1932

La 6 noiembrie 1926, sub conducerea lui Willy Hof, preşedintele Camerei de Comerţ germane, a fost creată Asociaţia pentru Planificarea Autostrăzii Oraşelor Hanseatice (HaFraBa – acronimul german), cea care va planifica şi concepe primul sistem modern de autostrăzi. Deşi HaFraBa a încercat să impună un sistem de taxe, sistemul juridic din Germania nu permitea implementarea unei asemenea iniţiative.

Tot în 1926 a fost planificată şi prima autostradă ce va intra efectiv în construcţie şi care iniţial trebuia să lege Aachen şi Köln, limitată ulterior la doar 20 de km între Bonn şi Köln. Construcţia a demarat în octombrie 1929, momentul de debut al Marii Crize ce va bântui timp de patru ani pe cele două maluri ale Atlanticului. În efortul de a crea noi locuri de muncă, s-a folosit aproapre exclusiv mână de lucru fără intervenţia utilajelor, o tactică pe care o va aborda şi dr. Fritz Todt în 1933. Construcţia a fost definitivată în 1932, autostrada fiind deschisă la 6 august de primarul din Köln, Konrad Adenauer, viitorul cancelar, care a ţinut să precizeze atunci că „aşa vor arăta drumurile de aici înainte”, ceea ce se dovedeşte cât se poate de adevărat, porţiunea de drum fiind astăzi parte a autostrăzii A555.Nici termenul celebru de-acum, autobahn, nu a fost o invenţie a regimului nazist, fiind folosit pentru prima oară în 1928 de directorul de relaţii publice al HaFraBa, Kurt Kaftan. La 4 iulie 1930, Reichstag-ul, dominat de naţional-socialişti, a respins proiectul HaFraBa de construcţie a unui sistem de drumuri expres pe întreg teritoriul german. Adolf Hitler va păstra pentru regimul său construcţia acestui sistem, al cărui beneficiu economic a fost dublat de o victorie propagandistică foarte abil exploatată.


TRIMITE PRIETENILOR

Urmăriți România Liberă pe FacebookTwitter, Youtube și Instagram!

Despre Redacția ȘtirileRomânilor

România, tărâmul autenticului, al naturii primitoare și al culturii captivante. Nu ne propunem să schimbăm România, ci să ți-o arătăm exact așa cum este ea. Readucem în prim plan știrile relevante, imparțiale și prezentate cu acuratețe.
Enable Notifications    OK No thanks