Cum erau bărbații și femeile, cândva. Ultima scrisoare a Mareșalului Ion Antonescu către soția sa, Maria.

TRIMITE PRIETENILOR

Ion Victor Antonescu (n. 2 iunie 1882, Pitești, d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)
“Scumpa mea Lica,
Am stat cu capul sus si fara teama in fata judecatii, dupa cum stau si’n fata Justitiei Supreme. Asa sa stai si tu!
Nimeni in aceasta tara nu a servit poporul de jos cu atata dragoste, pasiune, dezinteres, cum am servit eu. I-am dat totul, de la munca pana la banul nostru, de la suflet la viata noastra, fara a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi. Judecata lui patimasa de azi nu ne injoseste si nu ne atinge. Judecata lui de maine va fi dreapta si ne va inalta.
Sunt pregatit sa mor, dupa cum am fost pregatit sa sufar. Dupa cum si viata mea, toata viata mea, mai ales in cei patru ani de guvernare, a fost un calvar. A ta, de asemenea, a fost inaltatoare.
Imprejurarile si oamenii nu ne-au ingaduit sa facem binele pe care impreuna am dorit cu atata pasiune sa-l facem tarii noastre. Suprema vointa a decis altfel. «Am fost un invins», au fost si altii…, multi altii. Dupa dreapta judecata, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune si pe noi. Popoarele in toate timpurile si peste tot au fost ingrate. Nu regret nimic si nu regreta nimic. Sa raspundem la ura cu iubire, la bine cu mangaiere, la nedreptate cu iertare.
Ultima mea dorinta e sa traiesti. Retrage-te intr’o manastire. Acolo vei gasi linistea necesara sufletului si bucata de paine care azi nu o mai poti plati. Am sa rog sa fiu ingropat langa ai mei, care mi-au fost strabuni si calauzitori, acolo la Iancu Nou. Voi fi intre cei cu care am copilarit si am cunoscut si durerile si lipsurile.
Imprejurarile ne-au indepartat viata de ei, dar sufletul meu nu-i va uita niciodata. Poate vei gandi ca tot acolo langa mine trebuie sa fie si ultimul tau locas.
Scoborand in mormant eu azi, tu maine, ne vom inalta, sunt sigur, acolo unde va fi singura si dreapta rasplata.
Te strang in bratele mele cu caldura. Te imbratisez cu dragoste.
Nici o lacrima”!
.
Mai rar atâta demnitate, coincizie, seninătate în fața m0rții totul comprimat într-un stil epistolar desăvârșit.
Deși personal n-am nicio mare simpatie pentru Mareșalul Antonescu și nu mă număr între adulatorii săi de pe stadioane, de regulă nu foarte bine informați pe teme istorice, totuși nu poți să nu rămâi cutremurat de aura sa de martir și să nu admiri modul demn în care a înfruntat moartea și hienele ruso-evreiești bolșevice, cei de la care a izvorât Ciuma roșie care este și astazi adevărata molimă și pandemie întinsă pretutindeni la nivel planetar, ca o hidră cu nenumărate brațe și înfățișări.
Dacă Armata Roșie a lui Trotki aka Leiba Bronstein nu mai este puterea care să impună cu armele, tancurile, rachetele, Ciuma Roșie ar fi o bună întrebare ce altă Armada invizibilă susține fix aceleași teme și obiective din vremea lui Marx Mordechai, Lenin și tot restul Hoardei din secta evreiească care a inventat comunismul.

TRIMITE PRIETENILOR

Despre Redacția ȘtirileRomânilor

România, tărâmul autenticului, al naturii primitoare și al culturii captivante. Nu ne propunem să schimbăm România, ci să ți-o arătăm exact așa cum este ea. Readucem în prim plan știrile relevante, imparțiale și prezentate cu acuratețe.