Călători şi străini….
Într-o zi, un biet călător, străin şi sărac, poposi la casa unui om şi-i ceru adăpost.
– „Casa mea nu-i han,” îi răspunse omul acela rău şi zgârcit – şi-l goni.
– „Casa mea nu-i han,” îi răspunse omul acela rău şi zgârcit – şi-l goni.
Călătorul îi zise atunci:
– „Mai înainte de a pleca de aici, îngăduie-mi să-ţi pun trei întrebări.”
Zgârcitul încuviinţă, că doar nu dădea nimic.
– „Mai înainte de a pleca de aici, îngăduie-mi să-ţi pun trei întrebări.”
Zgârcitul încuviinţă, că doar nu dădea nimic.
Călătorul îl întrebă:
– „Cine a locuit înaintea dumitale în casa aceasta?”
– „Tata…”
– „Dar înainte de dânsul?”
– „Bunicul…”
– „Dar după dumneata, cine va locui în ea?”
– „Copiii mei.”
– „Cine a locuit înaintea dumitale în casa aceasta?”
– „Tata…”
– „Dar înainte de dânsul?”
– „Bunicul…”
– „Dar după dumneata, cine va locui în ea?”
– „Copiii mei.”
Atunci săracul zise:
– „Precum se vede, în casa aceasta a dumitale, nu stă nimenea statornic. Unii se duc si alţii vin… Aşa că-i tot un fel de han…”
Zgârcitul fu atins în suflet de aceste vorbe şi primi să adăpostească pe călătorul acela sărac.
Aşa suntem si noi pe lumea asta: călători şi străini…
Oamenii, oricât de ursuzi ar fi, ii putem schimba cu un zâmbet si un cuvânt bun
Zgârcitul fu atins în suflet de aceste vorbe şi primi să adăpostească pe călătorul acela sărac.
Aşa suntem si noi pe lumea asta: călători şi străini…
Oamenii, oricât de ursuzi ar fi, ii putem schimba cu un zâmbet si un cuvânt bun
