Oamenii, oricât de ursuzi ar fi, ii putem schimba cu un zâmbet si un cuvânt bun

Călători şi străini….

Într-o zi, un biet călător, străin şi sărac, poposi la casa unui om şi-i ceru adăpost.
– “Casa mea nu-i han,” îi răspunse omul acela rău şi zgârcit – şi-l goni.

Călătorul îi zise atunci:
– “Mai înainte de a pleca de aici, îngăduie-mi să-ţi pun trei întrebări.”
Zgârcitul încuviinţă, că doar nu dădea nimic.

Călătorul îl întrebă:
– “Cine a locuit înaintea dumitale în casa aceasta?”
– “Tata…”
– “Dar înainte de dânsul?”
– “Bunicul…”
– “Dar după dumneata, cine va locui în ea?”
– “Copiii mei.”

Atunci săracul zise:

– “Precum se vede, în casa aceasta a dumitale, nu stă nimenea statornic. Unii se duc si alţii vin… Aşa că-i tot un fel de han…”
Zgârcitul fu atins în suflet de aceste vorbe şi primi să adăpostească pe călătorul acela sărac.
Aşa suntem si noi pe lumea asta: călători şi străini…
Oamenii, oricât de ursuzi ar fi, ii putem schimba cu un zâmbet si un cuvânt bun