Dezvoltarea personală include activități și experiențe care au scopul final de a îmbunătăți starea de conștientizare, dezoltare a talentelor și abilităților personale, îmbunătățirea calității vieții și contribuirea la realizarea aspirațiilor și viselor personale.
Majoritatea religiilor au inclus și includ elemente de dezvoltare personală ca rugăciunea, muzica, dansul, cântatul, incantațiile, poezia, scrisul, sporturile și artele marțiale. Aceste practici au scopuri diverse, cum ar fi o mai bună sănătate sau un aspect estetic mai frumos, dar ele sunt legate și de “golurile finale” ale dezvoltării cum ar fi descoperirea sensului vieții sau trăirea unei vieți fericite.
Regula 1) Mintea si corpul sunt parti ale aceluiasi sistem si lucreaza impreuna
Ti s-a intamplat vreodata sa te gandesti asa mult la ceva, incat sa te trezesti ca te doare capul sau sa te gandesti la o persoana si sa simti “fluturasi in stomac”? Sau sa te intinzi pe spate, relaxat si imediat sa iti vina sa zambesti, ca si cand pozitia corpului iti schimba buna dispozitie?
Ai vazut un om nervos? Respira asa agitat, incat parca ii explodeaza plamanii. Ai vazut un om calm si relaxat? Respira asa de lent si usor ca parca nici nu i se misca plamanii. Toate acestea sunt coincidente? 90% dintre oameni nu observa aceste conexiuni si isi duc viata crezand ca sunt doar intamplari, coincidente fara sens.
Dar tu te poti folosi de acest principiu al dezvoltarii personale ca sa iti linistesti mintea de fiecare data cand ai nevoie. Sunt multe trucuri pentru a modifica ceva la mintea ta, ca si cand fiecare pozitie a corpului si fiecare ritm al respiratiei ii transmite mintii tale ceva.
Daca stii sa te folosesti de corpul tau, poti sa iti controlezi mintea si emotiile. Daca stii sa te folosesti de mintea si emotiile tale, poti sa iti controlezi corpul.
Regula 2) Nu exista esec, exista doar feedback
Aceasta regula mi-a schimbat viata! Nu o zic in gluma. Pur si simplu, in momentul in care am devenit deschis sa invat din orice “greseala”, mintea mea nu a mai considerat ca lucrurile sunt dezastruoase si s-a relaxat.
Iti dau un exemplu. Pana sa adopt aceasta regula, daca trebuia sa vorbesc in public, imi era teama sa nu cumva sa gresesc, sa nu ma fac de ras. Din momentul in care am inteles ca nu exista esec cu adevarat, ci e doar un mod gresit de a privi lucrurile, mi-am dat seama ca pot invata din orice ca sa imbunatatesc modul meu de a comunica, de a actiona. Asa ca nu mai imi era deloc teama de greseli, de esecuri, pentru ca din ele invatam.
Am fost toata copilaria noastra pedepsiti cand greseam, asa ca am ajuns sa ne temem, sa ne blocam daca cumva gresim. Teama de greseala ne tine pe loc in evolutia noastra, pentru ca nu ne da voie sa gresim ca sa putem invata. Cand am scapat de aceasta teama, cand am adoptat aceasta regula, am simtit ca mi se ia o piatra de moara de pe suflet, a fost unul dintre momentele cele mai fericite din viata mea, m-am simtit liber.
Regula 3) Oamenii se comporta in functie de ceea ce stiu ei despre lume
Cand scriu acum aceste reguli singura mea ingrijorare este ca nu sunt in stare sa iti explic suficient de bine ca sa intelegi importanta lor. Caut cu grija acele cuvinte care sa explice perfect ce inseamna pentru mine fiecare regula in parte si cum m-a ajutat. Scriu cate o propozitie si ma ridic de la birou si ma invart prin camera (asa fac tot timpul cand caut cea mai buna exprimare), pentru ca explicand aceste reguli imi e greu. Explic exact nucleul gandirii mele, nucleul de convingeri si principii dupa care eu imi construiesc realitatea in care traiesc. Si e greu sa iesi din propria gandire si sa te pui sa o explici ca pe un obiect.
Nu stiu sa iti explic aceasta regula, dar iti dau exemple ca sa intelegi importanta ei.
In general, ai tendinta sa judeci oamenii pentru ca nu gandesc ca si tine. Sau sa te judeci pe tine ca nu gandesti ca majoritatea oamenilor (exista si asemenea cazuri).
Dar fiecare om traieste in alt univers mental, fiecare dintre noi a vazut, a auzit, a simtit altfel viata, a vazut alte culori, a auzit alte voci, a simtit alte gusuri si mirosuri. Asa ca fiecare ne-am construit altfel realitatea.
Ma uit la nepotica mea de 3 ani cand vine la noi acasa si incerc sa o conving sa manance cu mine. Imi spune: “Nu mananc morcovi pentru ca nu sunt buni” si imi dau seama ca asa este in realitatea ei, in universul ei morcovii nu sunt buni.
Oamenii nu au contact cu realitatea obiectiva niciodata. Eu, tu si toti ceilalti avem contact cu realitatea obiectiva doar prin simturi. Simturile sunt ca niste aparate de scanat realitatea. Dupa ce scaneaza realitatea, ele transforma aceasta realitate in niste imagini, sunete, gusuturi, mirosuri. Dar o poza poate sa fie identica vreodata cu realitatea?
Priveste in jurul tau! Tot ce stii despre lume este doar perceptia ta personala despre lume si ceea ce ti-au spus altii. Modul tau de gandire este personal. Tu reactionezi in functie nu de ceva real, ci de ceea ce crezi tu despre lume. Realitatea o construim zi de zi, apoi reactionam, ne traim viata in functie de aceasta realitate subiectiva.
Acest principiu imi ofera cea mai mare libertate dintre toate regulile din lume. Pentru ca, daca stiu ca realitatea e personala, pot sa o schimb.
De fapt, nu ar exista dezvoltare personala, nu ar exista schimbari si evolutie, daca nu ar fi asa. O metafora care explica aceasta regula este “harta nu e teritoriul”, adica ceea ce ai in minte nu e totuna cu realitatea, este doar o “poza” a realitatii. Iar oamenii se conduc dupa ceea ce au in minte, nu dupa realitate.
Daca tii minte aceasta regula, iti va fi usor sa intelegi oamenii si sa relationezi cu ei. Citeste si urmatoarea regula ca sa vezi cum se aplica la comunicare.
Regula 4) Scopul comunicarii consta in rezultatul ei
Cand stii ca fiecare om gandeste dupa cum ii este realitatea lui interioara, scopul in comunicare nu mai consta in a forta pe cineva sa adopte punctul tau de vedere (realitatea ta), ci in a intelege prima data tu punctul lui de vedere, ca sa poti intelege dupa ce “harta” se ghideaza el cand ia decizii.
Primul pas pe care il fac cu clientii mei cu care fac coaching este sa ii intreb ce muncesc, ce le place sa faca in viata, ce hobby au, cum isi petrec timpul. Asta chiar inainte sa imi povesteasca despre problemele lor. Cand oamenii vorbesc despre ce le face placere sa faca au mai multa energie, le face placere sa vorbeasca despre asta si se deschid. De cele mai multe ori, atunci incep sa le percep harta lor mentala, realitatea lor.
Cineva poate imi zice ca “cel mai frumos sport este pescuitul”. Asa sta scris pe harta lui mentala, iar eu ca sa il ajut trebuie sa il ghidez dupa harta lui mentala. Nu am voie sa ma folosesc de harta mea mentala unde scrie ca pescuitul este plictisitor sau enervant din cauza tantarilor care te tot musca.
Daca vreau sa comunic cu cineva, trebuie sa o fac pe harta lui mentala.
Acest lucru se numeste raport profund. Te-am mai invatat despre raport, despre cum sa iti adaptezi pozitia corpului la pozitia corpului celuilalt om ca sa comunici mai bine cu el. Dar acum afli ca exista ceva ce se numeste raport profund.
Iar scopul comunicarii tale cu cineva poate sa fie atins doar dupa ce exista acest raport, doar dupa ce tu intelegi lumea in care acel om traieste.
Regula 5) Nu putem sa nu comunicam
Eram la un curs si intr-un colt de sala, pierduta printre lume, era o fata care privea prin mine. Nu a auzit, nu a vazut nimic din curs, doar privea prin mine. Asta cand nu privea pe geam.
Alta data, am avut un grup super interactiv. Puneau intrebari, eu dadeam raspunsuri (cand stiam sa raspund). In afara de un tip care se uita la mine de sus si nu zicea nimic.
Intr-o zi, mergeam cu trenul si, cand am intrat in compartiment, era un cuplu care vorbea si radea, se vedea ca erau veseli dintr-un motiv. In secunda in care am deschis usa si am intrat, au tacut brusc. Nu le-am auzit vocea timp de o ora cat am stat cu ei acolo.
Toate aceste exemple sunt exemple de comunicare sau de “necomunicare”? Pai acesti oameni, toti au comunicat fara sa vrea. Pur si simplu, prima fata imi spunea “nu ma intereseaza cursul tau deloc”. Apoi, primeam comunicarea “spui numai prostii”. Iar cuplu mi-a comunicat ca nu vrea sa fie deranjat de un intrus, nepoftit cum eram eu, nesimtitul care si-a ocupat propriul loc in tren
De fiecare data cand cineva iti zice: “Nu mai vreau sa vorbesc cu tine”, de fapt, iti comunica ceva. Tu doar trebuie sa inveti sa citesti printre randuri, sa intelegi corect limbajul nonverbal.
Si mai exista o regula care decurge din asta, dar putina lume se gandeste la ea. Regulazice ca “nu putem sa nu …manipulam”.
Da, noi comunicam (activ sau pasiv) pentru ca tot timpul avem un scop. Iar scopul vrem sa il si atingem. In momentul in care comunic, vreau sa te fac sa iei o decizie in favoarea mea. Oricat de mica e schimbarea, decizia, vreau sa fie si in avantajul meu. Asa ca orice act de comunicare ascunde in spate un act de manipulare.
