În martie 2026, Strâmtoarea Ormuz este din nou unul dintre cele mai tensionate puncte maritime ale lumii. Organizația Maritimă Internațională a cerut crearea unui culoar sigur pentru evacuarea marinarilor rămași blocați în Golf, după escaladarea conflictului și după o serie de incidente care au afectat nave comerciale aflate în zonă. Reuters notează că aproximativ 20.000 de navigatori se aflau pe aproape 2.000 de nave vest de Ormuz, iar riscul pentru traficul comercial a crescut brusc.
În acest context, a revenit în discuție un episod aproape uitat din istoria navigației românești. Pe 23 noiembrie 1987, cargoul românesc Fundulea a fost atacat în Strâmtoarea Ormuz de o navă militară iraniană. Mai multe relatări românești, inclusiv Digi24 și Adevărul, arată că vasul a fost lovit cu rachete incendiare, iar zona de comandă și cabinele echipajului au fost devastate de foc.
Atacul nu a fost un incident minor. Potrivit mărturiilor publicate de Digi24 și Telegraf, din cele zece rachete lansate, mai multe au lovit suprastructura navei, iar puntea de comandă a fost aproape distrusă. Nava a luat foc rapid, evacuarea s-a făcut în condiții de fum dens și temperaturi foarte ridicate, iar comandantul Radu Ion Lupu a fost rănit grav. În relatările ulterioare apare clar că acesta a fost transportat pentru îngrijiri, dar a murit după atac.
Detaliul care dă și astăzi fiori este banalitatea cursei. Fundulea transporta marmură spre Kuweit. Nu era o navă militară și nu ducea marfă strategică în sens clasic. Tocmai de aceea episodul a rămas în memoria marinarilor români drept dovada că, în Ormuz, o cursă comercială obișnuită se poate transforma în câteva secunde într-un front real.
Explicațiile date ulterior pentru atac duc spre contextul mai larg al războiului Iran–Irak și spre suspiciunile Teheranului că România lui Nicolae Ceaușescu sprijinea indirect Irakul. Adevărul scria încă din 2017 că lovirea navei românești a fost interpretată ca un avertisment politic, nu doar ca un incident naval izolat. Alte relatări românești merg pe aceeași linie: Fundulea a fost prinsă într-un conflict regional în care neutralitatea comercială nu mai valora mare lucru.
În mărturiile supraviețuitorilor apare și momentul-cheie al atacului. Nava românească fusese interogată radio, apoi oprită de o unitate militară iraniană. După un schimb scurt și tensionat, a urmat lovitura. Versiunea publicată de Telegraf și reluată în alte materiale spune că o întârziere foarte mică în oprirea motorului principal a fost interpretată agresiv, iar reacția a fost imediată. Acesta rămâne unul dintre cele mai dure exemple despre cât de repede se pot schimba regulile în apele unei zone militarizate.
Nava nu s-a scufundat, deși fusese grav avariată. A fost remorcată și, ulterior, reparată. Libertatea scria în 2025 că procesul de refacere a costat peste două milioane de dolari, o sumă uriașă pentru acea perioadă, iar vasul a continuat să navigheze ulterior sub alte nume. Cu alte cuvinte, Fundulea a supraviețuit atacului; nu și comandantul ei.
De ce revine povestea exact acum. Pentru că Ormuz este iarăși o zonă în care comerțul global stă la mâna unei crize militare. Reuters, AP și Financial Times notează că tensiunile din martie 2026 au redus drastic traficul, au lăsat nave blocate și au împins instituțiile maritime internaționale să ceară măsuri de urgență pentru protejarea echipajelor. AP amintește că această strâmtoare rămâne una dintre marile artere energetice ale lumii, prin care trece o parte esențială din transportul global de petrol și gaze.
Aici apare paralela reală, nu una forțată. În 1987, un cargou românesc a fost prins într-un conflict pe care nu îl controla. În 2026, mii de navigatori civili se află din nou într-o zonă unde calculele militare, avertismentele politice și siguranța comercială se amestecă periculos. Nu este același război și nu este aceeași lume, dar mecanismul de risc seamănă: cine trece prin Ormuz poate deveni, de la un minut la altul, parte dintr-o confruntare mai mare decât el.
Pentru România, episodul Fundulea are și o greutate aparte. El arată că istoria marinarilor români nu înseamnă doar curse comerciale și porturi îndepărtate, ci și momente în care nave civile au fost expuse direct unui atac militar. În arhiva presei și în mărturiile marinarilor, noaptea de 23 noiembrie 1987 nu apare ca o simplă amintire de breaslă, ci ca o rană veche a flotei românești.
Concluzia nu are nevoie de înflorituri. Povestea cargo-ului Fundulea nu s-a întors în actualitate pentru că cineva a scos-o din arhivă la întâmplare. A revenit pentru că Strâmtoarea Ormuz a redevenit un loc în care navele comerciale, echipajele și marfa circulă sub presiune militară reală. Iar când asta se întâmplă, istoria nu mai pare deloc trecută.
