Curtea Constituțională a dat undă verde săptămâna aceasta unui amendament care putea fi îngropat în proceduri și contestații. Nu s-a întâmplat așa. Acum, 122 de persoane cu decizii definitive privind conflicte de interese sau incompatibilități — dintre care 47 ocupă în continuare funcții publice sau elective — au la dispoziție 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii pentru a-și preda mandatul. Voluntar sau nu.
Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, este cel mai cunoscut nume de pe această listă. În iunie, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a declarat definitiv în conflict de interese. La începutul lui august, a primit și sancțiunea concretă: diminuarea indemnizației cu 10% pentru șase luni. Până acum, asta părea să fie și sfârșitul poveștii — o amendă simbolică, funcția intactă. Decizia CCR schimbă ecuația.
Amendamentul a fost introdus de PSD în timpul dezbaterilor parlamentare și a primit susținerea AUR. Textul e direct și nu lasă loc de interpretare: „Persoanelor față de care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, s-a constatat în mod definitiv starea de incompatibilitate sau de conflict de interese și pentru care nu s-a împlinit termenul de 3 ani aferent interdicției prevăzute de lege… le încetează de drept funcția, demnitatea publică ori mandatul, la 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Înainte de decizia CCR, legislația în vigoare tratase practic conflictul de interese ca pe o problemă financiară: reducere de salariu sau indemnizație, câteva luni, după care viața continua. Amendamentul ăsta încearcă să rupă tocmai logica asta. Agenția Națională de Integritate a spus-o explicit într-un comunicat din 3 august: susține „consolidarea cadrului legislativ în materia integrității prin adoptarea unor soluții care să elimine posibilitatea ca încălcarea regimului conflictului de interese să poată fi tratată ca o simplă consecință pecuniară.”
Profilul celor vizați de legea integrității
Trei sferturi dintre cele 122 de cazuri — adică 75% — privesc persoane declarate în conflict de interese în perioada în care dețineau funcții elective: primari, consilieri, parlamentari. Nu e o coincidență, e un tipar. Funcțiile elective aduc, prin natura lor, mai multe situații de interferență între interesul public și cel privat.
Din punct de vedere procedural, 25 de cazuri au rămas definitive prin simplul fapt că nu au fost contestate, iar alte 14 prin nerecurarea deciziei Curții de Apel. Restul au ajuns la ICCJ, care a pronunțat hotărârea finală. Dintre cei 122, 47 dețin în continuare o funcție care le impune depunerea declarației de avere și de interese. Concret: 22 de persoane declarate în conflict de interese în timp ce ocupau o funcție electivă continuă să dețină o funcție electivă; alte 22 declarate în conflict de interese în timp ce ocupau o funcție publică continuă să dețină o funcție publică.
Ce înseamnă decizia CCR pentru cei 47 aflați în funcții
Există o diferență importantă între a fi găsit vinovat și a plăti cu funcția. Până acum, sistemul românesc de integritate funcționase aproximativ așa: ANI emite raport, unii contestă, puțini pierd, toți rămân. Logica amendamentului validat de CCR e că o decizie definitivă a instanței nu mai poate rămâne fără consecințe reale asupra mandatului. E o schimbare de filozofie, nu doar de text legal.
Că amendamentul a venit de la PSD și AUR — forțe politice cu propriile dosare de integritate — nu înseamnă automat că e greșit. Legile bune pot apărea și din motive greșite. Ceea ce contează acum e cum va fi aplicat: uniform, pentru toți cei 47 aflați în funcții, sau selectiv, în funcție de cine deranjează pe cine.
Termenul de 30 de zile și ce poate opri legea
Termenul de 30 de zile curge de la data intrării în vigoare a legii — moment care depinde de promulgarea prezidențială și publicarea în Monitorul Oficial, pași care nu au avut loc încă la momentul scrierii acestui articol. Odată publicată, legea pornește ceasul pentru fiecare dintre cei 47 de funcționari și aleși vizați de legea integrității.
Dacă aplicarea va fi contestată în instanță de persoanele afectate — ceea ce e mai mult decât probabil — există riscul real ca termenul de 30 de zile să fie suspendat prin ordonanțe judecătorești provizorii. Mecanismul e cunoscut și a mai funcționat ca pavăză. Întrebarea nu e dacă legea va fi contestată, ci câți judecători vor decide că urgența e justificată. Răspunsul la întrebarea asta va spune mai mult despre starea integrității în România decât orice amendament.
