Șase voturi „pentru”, trei „împotrivă”, nicio abținere. Atât a fost de nevoie ca Senatul să declanșeze o anchetă despre o întâlnire pe care nimeni nu a anunțat-o public: cea dintre președinta Curții Constituționale, Simina Tănăsescu, și fostul premier Ilie Bolojan, desfășurată în biroul președintelui Senatului, Mircea Abrudean.
Sesizarea care a pus totul în mișcare a venit de la senatorul Ninel Peia, din grupul PACE. Inițial, acesta a încercat să formeze o comisie parlamentară specială, dar nu a strâns cele 45 de semnături necesare. Solicitarea a ajuns astfel la Comisia de Constituționalitate a Senatului, care a acceptat să preia cazul și să stabilească ce s-a discutat, în ce condiții și de ce tocmai acolo.
Cum a ajuns biroul lui Abrudean în centrul anchetei
Mircea Abrudean a furnizat singur un detaliu care, în loc să lămurească lucrurile, le-a complicat. Potrivit informațiilor din Senat, acesta ar fi declarat în cadrul Biroului Permanent că i-a spus lui Bolojan că „îi poate folosi biroul oricând”. O formulare poate firească între colegi de partid — dar care ridică imediat o altă întrebare: știa Abrudean că întâlnirea cu șefa CCR urma să aibă loc acolo?
Comisia vrea să știe exact asta. Cine a organizat întrevederea, cine a aprobat accesul, ce proceduri de securitate au fost respectate și, mai ales, care a fost scopul discuției. Angajatul Serviciului de Protecție și Pază care asigura securitatea sălii ar putea fi audiat, alături de Tănăsescu și Bolojan personal. Termenul anunțat pentru raport este de două săptămâni, cu posibilitate de prelungire.
Ce înseamnă concret această anchetă parlamentară
Comisia de Constituționalitate nu are puterea unui complet de judecată — nu stabilește vinovăție, nu sancționează penal. Rolul ei este să clarifice împrejurările și să prezinte concluziile Senatului. Ce fac senatorii cu acele concluzii este o chestiune politică prin definiție. Motivul pentru care contează ține de natura instituțiilor implicate: Curtea Constituțională este arbitrul suprem al conflictelor dintre puterile statului, iar percepția că președinta ei întreține relații neoficiale cu membri ai executivului îi slăbește legitimitatea, indiferent de ce s-a discutat efectiv.
Contextul nu e neutru. România traversează o perioadă în care CCR a luat decizii cu efecte politice majore, iar relațiile dintre instituții sunt privite cu suspiciune de o parte semnificativă a opiniei publice. Într-un astfel de moment, discreția nu protejează — agravează. Și mai e ceva: nici Tănăsescu, nici Bolojan nu au comentat public situația în detaliu, ceea ce alimentează și mai mult curiozitatea — și neliniștea.
Audierile și raportul final, pașii următori
Dacă vor fi chemați la audieri — și probabilitatea e ridicată — declarațiile celor doi vor fi primul test real al transparenței pe care o invocă instituțiile din care provin. Senatorii au pe masă întrebări clare: scopul întâlnirii, subiectele abordate, cine a știut despre ea înainte să aibă loc și în ce condiții a fost organizată.
Raportul Comisiei de Constituționalitate e așteptat în aproximativ două săptămâni. Dacă verificările nu vor fi suficiente, termenul se prelungește. Un lucru merită reținut: o anchetă parlamentară care nu duce nicăieri nu înseamnă că nu a existat nicio problemă — înseamnă doar că nimeni nu a vrut cu adevărat să o găsească.
