Comisia de Constituționalitate din Senat a votat să ancheteze întâlnirea dintre președinta Curții Constituționale, Simina Tănăsescu, și premierul demis Ilie Bolojan. Decizia a trecut cu șase voturi pentru și trei împotrivă. Întrevederea s-ar fi desfășurat în biroul lui Mircea Abrudean, președintele Senatului — un detaliu care ridică imediat întrebări despre cine știa și cum a fost posibil accesul.
Sesizarea a venit din partea senatorului PACE Ninel Peia. Inițial, grupul său a încercat să constituie o comisie specială, dar nu a strâns cele 45 de semnături necesare. Dosarul a ajuns astfel la Comisia de Constituționalitate, care a acceptat să-l analizeze.
De ce a deranjat întâlnirea: locul, momentul și discreția
Ceea ce face această situație neobișnuită nu e neapărat că doi oficiali s-au văzut. Ceea ce deranjează e contextul: o perioadă de tensiune instituțională ridicată, un loc ales tocmai în biroul unui al treilea demnitar absent și o discreție care a împiedicat orice verificare în timp real.
Mircea Abrudean a dat deja o explicație. Potrivit unor informații din interiorul Biroului Permanent al Senatului, el ar fi declarat că i-a transmis lui Bolojan că „îi poate folosi biroul oricând.” O formulare care rezolvă parțial misterul, dar deschide alta: dacă biroul era disponibil oricând și oricui, cine mai răspunde de ce se discuta acolo și cu cine?
Ce vor să afle senatorii și cine poate fi chemat la audieri
Senatorii vor să stabilească, concret, care a fost scopul întâlnirii, ce subiecte au fost discutate și cine a organizat-o. Vor întreba și cum au obținut cei doi acces la biroul respectiv, în condițiile în care securitatea spațiului e asigurată de Serviciul de Protecție și Pază. Un angajat SPP ar putea fi chemat să ofere explicații.
Printre persoanele care ar putea fi invitate la audieri se numără chiar Simina Tănăsescu și Ilie Bolojan. Curtea Constituțională nu e o instituție oarecare — președinta ei nu poate fi văzută discutând discret cu un fost premier fără ca oamenii să se întrebe ce anume se clarifica în afara cadrelor oficiale. Nu există nicio dovadă că s-a discutat ceva nepotrivit, iar ancheta parlamentară nu stabilește prin ea însăși existența unei ilegalități. Dar transparența CCR nu e un moft procedural: e condiția de bază a credibilității sale.
Raportul e așteptat în două săptămâni. Ce se poate întâmpla după
Comisia și-a propus un termen inițial de două săptămâni pentru întocmirea raportului. Termenul poate fi prelungit dacă membrii consideră necesare verificări sau audieri suplimentare. Procedura nu produce, prin ea însăși, nicio sancțiune: Comisia poate clarifica faptele, poate semnala nereguli, poate trimite concluziile mai departe — dar nu judecă și nu pedepsește. Puterea ei e politică și simbolică.
Asta nu înseamnă că ancheta e lipsită de miză. Dacă audierile vor scoate la suprafață că întâlnirea a avut legătură cu dosare aflate pe rolul Curții Constituționale sau cu decizii instituționale pendinte, presiunea va fi considerabilă. Dacă nu — cel puțin se va ști oficial că nu a existat nimic ascuns. Primul moment în care Tănăsescu și Bolojan vor trebui să explice public ce au discutat în acel birou va veni la audieri. Până atunci, întrebarea rămâne deschisă: ce e atât de delicat încât nu s-a putut discuta pe față?
