Curtea Constituțională a României s-a pronunțat luni, 17 august, asupra noii legi a integrității în funcțiile publice. Actul a fost atacat de 27 de senatori USR și PNL și, separat, de Nicușor Dan. Decizia vine după o săptămână în care chiar legitimitatea procesului a fost pusă sub semnul întrebării.
Înainte de pronunțare, a apărut o informație care a tensionat considerabil atmosfera: premierul interimar Ilie Bolojan s-ar fi întâlnit vineri cu președinta CCR, Simina Tănăsescu, într-un birou din Parlament. Bolojan nu a comentat. Tănăsescu a respins „ferm și categoric” orice speculație că dosarele Curții ar fi fost discutate în afara cadrului legal. Reacția nu a liniștit pe nimeni: președinții curților de apel, șefii tribunalelor și Consiliul Superior al Magistraturii au cerut clarificări publice. Că decizia vine pe fondul acestui scandal de percepție nu e un detaliu minor — pune presiune suplimentară pe argumentul că justiția trebuie să fie nu doar corectă, ci și credibilă.
Pierderea mandatului, prevederea care a aprins dezbaterea
Cea mai contestată prevedere din noua lege privește aleșii aflați deja în funcție împotriva cărora există o decizie definitivă de incompatibilitate sau conflict de interese pronunțată înainte de intrarea în vigoare a noilor reguli. Potrivit textului adoptat, aceștia și-ar pierde mandatul în 30 de zile de la constatarea situației. Contestatarii invocă articolul 15 din Constituție, care interzice retroactivitatea legii: o sancțiune nouă nu poate fi aplicată unor situații juridice deja tranșate sub o altă legislație.
Dacă CCR le dă dreptate, prevederea cade. Dacă nu, consecințele sunt imediate pentru mai mulți aleși locali în situații similare — printre ei, cel mai frecvent invocat este primarul Timișoarei, Dominic Fritz. Și mai e ceva: aplicarea sau căderea acestei prevederi ar putea reconfigura rapid mai multe mandate locale, cu efecte politice greu de anticipat complet.
Declarațiile de avere ale partenerilor, atacate ca ingerință în viața privată
A doua prevedere contestată obligă partenerii de viață ai demnitarilor să depună declarații de avere și interese. Legea include persoanele care au cu demnitarii relații „asemănătoare acelora dintre soți” — fără să definească ce înseamnă asta concret: niciun criteriu legat de durată, gospodărie comună sau altceva măsurabil. Contestatarii susțin că publicarea datelor despre averea unor persoane private, care nu dețin nicio funcție publică, reprezintă o ingerință disproporționată în viața privată, invocând și standardele europene privind protecția datelor personale. Prevederea a căpătat o conotație politică directă după ce a fost asociată cu situația Mirabelei Grădinaru, partenera lui Nicușor Dan.
Există și un precedent relevant: în mai 2025, CCR restrânsese deja caracterul public al unor informații despre membrii familiei demnitarilor. Agenția Națională de Integritate și experți în anticorupție avertizaseră atunci că reducerea transparenței privind averile poate crea probleme față de OCDE, GRECO și Comisia Europeană — exact instituțiile față de care România și-a asumat angajamente prin PNRR.
771 de milioane de euro și un termen care nu poate fi ignorat
Detaliul care schimbă tot: legea integrității face parte din jaloanele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență și trebuie promulgată până la 31 august 2026. PSD acuză că prin atacarea ei la CCR, USR și PNL riscă să blocheze accesarea a 771 de milioane de euro din fonduri europene. Contestatarii răspund că nu poți respecta angajamentele față de Uniunea Europeană printr-o lege care încalcă Constituția. Ambele poziții au logică internă — ceea ce face decizia CCR cu atât mai greu de anticipat.
Decizia din 17 august este definitivă și obligatorie. Dacă legea e declarată neconstituțională în totalitate sau pe prevederi esențiale, Parlamentul va trebui să reia procesul legislativ cu termenul bătând la ușă. Dincolo de tehnic, miza reală e una de principiu: poate un stat să-și modernizeze legislația anticorupție pentru a accesa bani europeni, dar cu prevederi care contravin propriei Constituții? Răspunsul CCR nu închide doar un dosar — trasează o limită.
