Floarea Bolojan are 87 de ani, locuiește într-un sat din județul Bihor și urmărește de departe luptele politice în care fiul ei, premierul Ilie Bolojan, este prins zi de zi. Săptămâna aceasta, femeia a ieșit public cu un mesaj fără echivoc: să nu demisioneze indiferent ce presiune vine din partea PSD.
Tensiunile din coaliția de guvernare s-au întețit în ultimele săptămâni, odată cu negocierile pe bugetul de stat și cu pachetul social propus de PSD. Social-democrații au amenințat că nu vor vota bugetul dacă nu li se acceptă toate condițiile, iar premierul i-a acuzat public că se răzgândesc după ce acordul fusese deja bătut în cuie. Într-un astfel de climat, un interviu acordat de mama premierului cotidianului Libertatea a căpătat o greutate aparte.
Floarea Bolojan trăiește în satul Birtin, comuna Vadu Crișului, la 60 de kilometri de Oradea. Nu e o figură publică, nu caută reflectoarele și, după cum o arată propriile cuvinte, nici la București nu vrea să se mute. A vorbit totuși, și ceea ce a spus merită citit cu atenție — nu pentru că ar fi un mesaj politic calculat, ci tocmai pentru că nu e.
„Dau în el ca-n sacul de box” — cum vede mama premierului atacurile politice
„Nu-mi place de bucureșteni, în general, că dau în el ca-n sacul de box. Da nu merită, săracul! El o făcut Oradea Parisul României. Parisul României! Cred că și-acolo, la București, poate bate.” Fraza aceea cu sacul de box spune mai mult decât un comunicat de presă. E percepția unei mame de 87 de ani care vede cum fiul ei e atacat sistematic și nu înțelege de ce.
Are dreptate că Ilie Bolojan a construit în Oradea o reputație solidă ca primar — orașul bihorean a ajuns un reper în administrație, mai ales în ce privește reabilitarea clădirilor și digitalizarea serviciilor publice. Că acea reputație nu l-a ferit de atacuri la București e o altă lecție despre cum funcționează politica românească. Femeia a recunoscut că nici nu a vrut ca fiul ei să meargă în Capitală de la bun început. Când acesta a întrebat-o dacă se mută și ea, răspunsul a fost scurt: „Mere beteșugul! Că mor acolo, stând singură la bloc.”
Mesajul direct: „Nu demisiona la cererea PSD-ului”
Mesajul central pe care Floarea Bolojan i l-a transmis fiului ei e limpede și fără ornamente: „Dragul mamei, nu demisiona la cererea PSD-ului! Dacă ei vor să te dea afară, deie-te! Dar tu nu demisiona. Să vedem pe cine-or pune în locul tău și ce-or face după aceea!”
E o logică simplă, dar nu lipsită de miez. Premierul care demisionează la presiunea unui partener de coaliție pleacă cu un stigmat — a cedat. Premierul care e dat jos printr-un vot de neîncredere lasă responsabilitatea în curtea celor care l-au răsturnat. Sunt două scenarii cu consecințe complet diferite pe termen lung, și mama lui Ilie Bolojan, fără să fi studiat drept constituțional, a prins esența. Adaugă și o consolare neașteptată: dacă pică de la guvern, nu i se face mare rău — vine acasă și scapă de stres. E genul de frază pe care o poți auzi doar de la o mamă în vârstă, și tocmai asta o face reală.
Pensia sub 3.000 de lei și ce rămâne după ce plătești tot
Interviul a scos la iveală și situația materială a Floarei Bolojan — un detaliu care pune lucrurile în perspectivă, mai ales în contextul dezbaterii despre tăierea pensiilor și CASS. Mama premierului încasează sub 3.000 de lei pe lună. Din aceștia plătește medicamente — aproape 400 de lei lunar —, curentul electric — 160 de lei —, gunoiul, apa și televizorul. „Ăștia-s pentru asta, ăștia-s pentru asta. Așa am împărțit o viață întreagă”, a spus ea.
Nu a comentat că i s-a luat din pensie. A acceptat că trebuie să contribuie toată lumea. Singura nemulțumire, formulată cu o naturalețe dezarmantă: miliardarii nu vor să plătească, dar ea plătește. Casa în care locuiește a fost ridicată dintr-un singur salariu, împreună cu soțul ei. „Vedeți ce-i aicea? Dintr-un salariu am făcut, amândoi, cu bărbatul meu.” Criza din coaliție nu s-a rezolvat, bugetul de stat urmează să fie votat, iar ce va decide premierul Bolojan în săptămânile imediat următoare va arăta dacă a ascultat sau nu sfatul de acasă. Uneori, cel mai lucid comentariu politic vine de acolo de unde te aștepți mai puțin.
