Pe 14 martie 2026, actrița Anca Pandrea s-a aflat la cimitir, la mormântul lui Iurie Darie, pentru a marca ziua în care marele actor ar fi împlinit 97 de ani. A venit machiată, cu mărgele la gât și ochelari de soare, însoțită de câțiva apropiați, cu două torturi comandate special și o sticlă de șampanie.
Nu a fost o vizită tăcută, de doliu. Anca Pandrea a ales să aducă la mormântul partenerului său de viață exact ce ar fi adus și la o aniversare obișnuită: tort, șampanie și oameni dragi. „Îi dăm viață lui Iurie Darie. Este 14 martie și astăzi s-a născut puiul meu, în 1929. Mâncăm tort și bem șampanie aici, și apoi acasă”, a spus actrița pentru reporterii WOWbiz.ro.
Iurie Darie s-a născut pe 14 martie 1929 și a murit pe 18 august 2012. A fost unul dintre cei mai importanți actori ai teatrului și filmului românesc, cu o carieră întinsă pe câteva decenii, la Teatrul Bulandra din București. Anca Pandrea, actriță la rândul ei, i-a fost parteneră de viață mulți ani. După moartea lui, a continuat să vorbească public despre relația lor și să îi comemoreze memoria cu fidelitate și regularitate.
Anca Pandrea este dependentă de aparatul de oxigen
La 14 martie 2026, Anca Pandrea s-a deplasat la cimitir purtând cu ea aparatul de oxigen, de care este dependentă în permanență. Starea sănătății sale este, potrivit propriilor declarații, stabilă. „Sunt dependentă de oxigen, în permanență. Dar este cineva acolo, care se numește Iurie Darie, și Georgeta, măicuța mea, și mă susțin”, a explicat ea, referindu-se la forța pe care spune că o primește de la cei plecați.
Reporterii prezenți au remarcat că actrița părea bine dispusă și îngrijită, iar ea a confirmat că nu i-a luat mult să se pregătească. A renunțat la fondul de ten, dar restul rutinei a rămas neschimbat. „Arăt mult prea bine ca să-mi mai dau cu fond de ten”, a spus ea, râzând. Deplasarea la cimitir nu a reprezentat, în opinia ei, niciun efort deosebit. „Nu am făcut efort să vin, niciodată nu va fi un efort. Am venit cu dragoste. Dragostea adevărată te duci cu ea peste tot, până în pânzele albele. Indiferent că ești bolnav, că nu ești bolnav.”
„Dragostea va dura până când nu voi mai fi eu”
Anca Pandrea a vorbit deschis despre felul în care trăiește fiecare zi și despre relația pe care o simte că o menține cu Iurie Darie, chiar și după moartea acestuia. Momentele preferate ale zilei, a spus ea, sunt cele în care îi vorbește. Nu l-a mai visat decât o singură dată, imediat după ce a murit.
Întrebată despre starea sa de sănătate și despre limitele pe care i le impune dependența de oxigen, actrița a recunoscut că revenirea pe scenă nu mai este posibilă în condițiile actuale. „Mi-e dor de scenă, mi-e dor de scândura aia — scândura de scenă parcă are cu totul altceva decât orice altă scândură. De putut pot să mai joc, dar problema oxigenului e o problemă să stai cu firul. N-ai cum.” Mesajul pe care l-a lăsat la finalul vizitei de la cimitir a fost scurt și direct: „La noi dragostea va dura până când nu voi mai fi eu, apoi să preluați voi, să nu ne uitați.”
O actriță formată la școala teatrului românesc
Anca Pandrea a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București și a jucat pe scena unor teatre importante din capitală. Cariera sa a acoperit atât teatrul, cât și filmul, iar numele ei a rămas legat, în percepția publicului, și de relația cu Iurie Darie — o poveste de dragoste despre care a vorbit de-a lungul anilor cu o deschidere neobișnuită.
Iurie Darie a fost unul dintre actorii de referință ai generației sale, cunoscut pentru roluri memorabile în spectacole ale Teatrului Bulandra, dar și în producții cinematografice românești. Cei doi au format un cuplu stabil pe parcursul mai multor decenii, iar Anca Pandrea a continuat să îi onoreze memoria după moartea sa din august 2012. Vizita de pe 14 martie 2026 nu este singulară — actrița obișnuiește să meargă la cimitir cu ocazia datelor importante din viața lui Iurie Darie și să vorbească public despre ce simte. La cei 97 de ani pe care Iurie Darie i-ar fi împlinit pe 14 martie, Anca Pandrea a ales să marcheze ziua nu cu tristețe, ci cu exact felul de sărbătoare pe care spune că i-ar fi plăcut și lui.
