Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al Muncii, a declarat pe 2 septembrie 2026 că indexarea pensiilor și salariilor în 2027 este posibilă, dar depinde exclusiv de modul în care România își construiește bugetul. Bruxelles-ul nu e piedica. Voința politică și finanțarea concretă sunt.
Subiectul nu e nou. De luni de zile, pensionarii și salariații din România întreabă același lucru: vor fi majorate veniturile în 2027 sau nu? Întrebarea a căpătat mai multă greutate după ce salariul minim brut a crescut pe 1 iulie 2026 la 4.325 de lei, o majorare de 275 de lei față de nivelul anterior, adică aproximativ 6,8%. Pe hârtie, o creștere. În buzunar, mai puțin impresionantă. Economistul Adrian Negrescu a punctat direct: „Pentru oameni înseamnă o creștere reală a salariului cu 125 lei. Ce mai înseamnă 125 de lei, în România lui 2026, la o inflație de 10%? Aproape nimic.” Cealaltă față a medaliei: pentru angajatori, costul pe fiecare salariat cu salariul minim crește cu aproape 400 de lei. Statul câștigă din această ecuație mai mult decât oricare altă parte.
Ce a spus Pîslaru despre indexarea pensiilor și salariilor în 2027
Ministrul a fost explicit: „Nu există vreun motiv de îngrijorare că nu ne-ar lăsa Bruxelles-ul să facem aceste indexări, ceea ce e important este responsabilitatea politică pentru a avea un buget bine făcut pentru anul viitor și pe termen mediu.” Nu e o declarație de circumstanță.
Pîslaru a mers mai departe și a spus ceva ce puțini oficiali români articulează atât de direct: „Pot să vă spun fără echivoc că nu Comisia Europeană stabilește politica de pensii și salarii a României.” Comisia poate cere să vadă sursele de finanțare, poate pune întrebări despre sustenabilitate, dar nu poate veta o decizie suverană de indexare. Asta dacă România vine cu cifrele la zi și cu un buget care nu se sprijină pe aer. Tonul ministrului a devenit mai tăios când a vorbit despre promisiunile electorale recente: „Uitându-mă la niște programe politice lansate recent, e foarte amuzant să constați că iar ni se promit cai verzi pe pereți fără să se indice sursa de bugetare și cum intri în buget cu acele lucruri.” Nu a dat nume. Nu era necesar.
De ce contează bugetul mai mult decât orice declarație politică
România se află în procedură de deficit excesiv la Bruxelles. Deficitul bugetar a depășit pragul de 3% din PIB permis de regulile europene și țara e obligată să prezinte un plan credibil de consolidare fiscală. În aceste condiții, orice majorare de cheltuieli — inclusiv indexarea pensiilor — trebuie să fie acoperită fie prin reducerea altor cheltuieli, fie prin venituri suplimentare la buget. Nu există o a treia cale, oricât de tentant sună promisiunile electorale.
Pîslaru are dreptate că Bruxelles-ul nu decide politica socială a României. Dar Comisia poate refuza să valideze planul de consolidare fiscală dacă cifrele nu se leagă, ceea ce înseamnă acces restricționat la fonduri europene și presiune suplimentară pe datoria publică. Efectul indirect e real, chiar dacă mecanismul direct nu există. Concret, dacă bugetul pentru 2027 va fi adoptat cu o prevedere clară de indexare a pensiilor și cu o sursă de finanțare identificată, măsura se aplică. Dacă nu, rămâne o intenție declarativă, ca multe altele înainte.
Calendarul și ce trebuie urmărit până la adoptarea bugetului pe 2027
Proiectul de buget pentru 2027 trebuie depus în Parlament în toamnă, cel mai probabil în octombrie sau noiembrie. Negocierile politice din această perioadă vor arăta dacă indexarea pensiilor și salariilor rămâne pe masă sau dacă dispare discret în varianta finală de document. Un semnal de urmărit: declarațiile ministrului de Finanțe despre marja de cheltuieli disponibilă pentru anul următor. Acolo se vede dacă indexarea intră în calcul sau dacă rămâne o temă de presă.
Pentru un pensionar care trăiește cu o pensie medie sau sub ea, diferența dintre o indexare reală și una amânată înseamnă câteva sute de lei pe an. La prețurile din 2026, e diferența dintre a acoperi o factură sau a o amâna. Declarația lui Pîslaru a scos din ecuație mitul că Bruxelles-ul oprește România să-și majoreze pensiile. Pasul următor, cel care contează cu adevărat, e bugetul. Și ăla se scrie cu cifre, nu cu intenții bune.
