„Am învățat că trebuie să păstrez lucrurile frumoase”, a declarat Valentin Sanfira în urmă cu puțin timp, într-un interviu pentru o televiziune de nișă. Artistul a vorbit pentru prima dată, deschis și detaliat, despre modul în care a traversat perioada post-divorț, după șase luni de la separarea de Codruța Filip, cu.
Divorțul unui cuplu public nu trece neobservat, mai ales în mediile artistice din România, unde comentariile și speculațiile au tendința să se propagă rapid. Pentru Sanfira, această perioadă s-a suprapus cu o avalanșă de informații negative apărute în spațiul public, multe dintre ele nefondate sau parțiale. Cu toate acestea, artistul a decis să nu intre în polemici, alegând o cale mai dificilă, dar mai demnă: tăcerea strategică și refocalizarea pe sine însuși.
Într-un moment în care mulți ar fi ieșit la apărare, Sanfira a preferat introspecția. El recunoaște că a citit tot ce s-a scris despre el, toate lucrurile negative care au apărut în presă și rețele sociale, dar a ales să nu replice public. „Am stat cu mine și am zis: eu nu sunt așa. Ce treabă am eu dacă ei mă văd așa,” a explicat artistul. Această atitudine nu e naivitate, ci o formă de maturitate într-o vreme când răspunsul imediat și defensiv devine norma. Sanfira a înțeles că a se vindeca pe sine este o prioritate mai importantă decât a se apăra în fața criticilor.
Căsnicia cu Codruța Filip a durat aproximativ opt ani și, deși s-a terminat, Sanfira subliniază că a ales să păstreze în suflet doar amintirile frumoase din această perioadă. Nu vorbește despre motivele despărțirii, nu lansează acuzații, nu intră în detalii care ar putea vătăma pe cine ar fi implicat. Această discreție e rară în zilele noastre, când divorțurile celebrity se transformă adesea în bataii de imagine în spațiul public. El vede lucrurile din perspectiva unei learninguri generale: „În orice căsnicie există probleme, în orice căsnicie fiecare are dreptatea lui.”
Sanfira a găsit refugiu în muncă fizică, transformând energia și tensiunea din perioada dificilă în ceva concret. Alături de fratele său, a început să lucrez la renovarea casei – a demolat terasa cu picamărul, a spărgem curtea, a construit o piscină. Nu e metafor: sunt lucrări reale, cărări la roabe, sudoare și oboseală fizică. „Țăranul când se certa cu muierea se ducea și spărgea o căruță de lemne,” spune Sanfira, referindu-se la o tradiție de a descărca stresul prin muncă. Pentru el, a fost metoda perfectă. „Am mi-amintit cine sunt, eu sunt țăran, știu să muncesc,” adaugă el. Această formă de catharsis nu e științific inovatoare, dar e eficientă și reală.
În aceeași perioadă, Sanfira a compus câteva cântece, mișuni care au rămas neterminate și nelansat. Aceste piese au servit ca un jurnal emoțional, un loc unde să-și verse „amarul”, cum spune chiar el. Cu toate acestea, a decis că ele nu vor vedea niciodată lumina zilei sub formă publicată. „Lasă-le acolo, să cânt ceva mai vesel că e mai bine,” a explicat el. E o decizie interesantă pentru un artist – cântecele au fost scrise, dar nu pentru public, ci ca procesul de transformare a durerii în note muzicale.
Suportul familiei și demnitatea în fața critici
Unul dintre pilonii care l-a ținut pe picioare pe Sanfira a fost suportul necondiționat al familiei. Mama sa i-a făcut o observație care l-a marcat: e mândră că nu a auzit o vorbă urâtă de la el despre fosta soție, chiar și în gânduri în spațiul public. Acest lucru nu e neglijabil – în culture în care răzbunarea socială și denigrarea sunt ușoare de practicate, a rămâne decent necesită forță cu adevărat.
Suportul din jurul lui Sanfira, atât din partea familiei cât și a oamenilor din mediul artistic, a fost „demn”, cum spune el. Asta înseamnă că nimeni din rândul apropiaților nu l-a trădat, nu a alimentat zvonuri, nu l-a forțat să intre în conflicte publice. Într-o industrie adesea marcată de intrigă și jocuri de imagine, asta e o binecuvântare.
Gândurile către viitor și redefiniția fericirii
La jumătate de an de la divorț, Sanfira spune că merge mai departe cu gândul de a-și construi noi amintiri frumoase. Nu neagă trecutul, dar refuză să fie închis de el. „Indiferent ce se întâmplă între doi oameni frumoși, fiecare merită să fie fericit,” afirmă el, într-o perspectivă care depășește amargul și rancunele tipice post-divorț.
Declarația sa finală e simplă, dar încărcată de semnificație: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat și pentru tot ce mi-a luat.” Asta nu e religie superficială – e acceptare și înțelepciune. Sanfira a înțeles că viața nu e doar despre ce păstrezi, ci și despre cum găzduiești ceea ce pierzi și ce învață din asta. Pentru un om public, această atitudine e o lecție pe care o transmite, chiar dacă nu intenționează predicării.
Ceea ce rămâne de văzut e dacă această refocalizare va dura, dacă viața lui va reveni cu ușurință la normalitate și dacă va reușit cu adevărat să lase în urmă presiunea și comentariile. Pentru moment, el pare a fi ales drumul greu al maturității în loc de ușurința cu răzbunării. Și asta, în sine, e demn de remarcat.
