„S-a ajuns prea departe!” – asta strigă crescătorii de animale din toată țara care marți au ocupat Piața Victoriei. Protestat împotriva unei stări de lucruri pe care o experimentează de ani de zile: exporturile blocate, subvenții care nu se materializează, legi care-i pedepsesc în loc să-i sprijine.
Realitatea din spatele acestui protest e crudă și schimbă modul în care ar trebui să înțelegem agricultura românească astazi. Zootehnia – mai ales crescul de ovine – se află sub presiune sistematică. Blocarea exporturilor de animale riscă să se prelungească fără termen cunoscut. Negociații la nivel european nu par să aducă rezultate. Și între timp, fermierii cumpără hran cu bani pe care nu-i au, plătesc taxe la care nu-s obișnuiți, iar veniturile se evaporă.
Protestul n-a fost autorizat oficial de nicio asociație de fermieri – informațiile au circulat pe rețelele de socializare de câteva săptămâni, iar oamenii au venit din proprie inițiativă. Asta înseamnă că fiecare participant riscă amenzi pentru participarea la o adunare publică neautorizată. Dar au venit oricum. Și aici se vede de fapt profunzimea frustrării – când omul renunță la calcul și decide că e mai important să-și spună cuvântul decât să evite o amendă.
Crescătorii au ocupat carosabilul în fața Ministerului Agriculturii, au blocat zona verde și trotuarele din fața Muzeului Antipa. Autoritățile aveau pregătit un „perimetru dedicat” – într-o alveolă din fața Guvernului, învăluită în garduri. Fermierii au refuzat. „Țarcurile sunt pentru animale, nu pentru oameni”, au zis. Gestul asta nu e doar simbol – e o declarație de demnitate. Mesajul e că nu acceptă să fie tratați cum se tratează turma de oi.
La un moment dat, situația s-a tensionat. Unii protestatari și jandarmii au intrat în conflict direct. S-au aruncat sticle de apă și alte obiecte. Forțele de ordine au scos gaze lacrimogene. Manifestanții strigau „Fără violență”, dar confuzia e reală atunci când spații mici și nervi întinși se ciocnesc. Până la momentul scrierii, nu au fost raportate răniți grav, deși mai multe persoane au fost ridicate și duse la audieri.
Ce e interesant – și atunci cand spun interesant mă gândesc la nivelul de coroziune instituțional – e că Jandarmeria Capitalei a anunțat că manifestația nu a parcurs procedura de autorizare. Tehnic, au dreptate. Administrativ, au dreptate. Dar politicianul și omul de instituție gândesc diferit atunci când mii de oameni vin pentru că au epuizat canalele oficiale și se simt neascultați.
Fermierii au pregătit o listă de revendicări – concret, documente, ceea ce vor transmis către Guvern. Au anunțat că sunt gata să rămână la București cât timp e nevoie pentru rezolvarea tuturor punctelor. Asta nu-i o amenințare de ocazie – asta-i o hotărâre.
Ionică Sterp, crescător de ovine din Bihor, a publicat pe Facebook un mesaj care rezumă clima generală: „Ne-a ajuns cuțitul la os demult, am tăcut, am răbdat, am făcut documente de ne-am săturat… Producătorul de hrană, crescătorul de animale a ajuns batjocura, nu a actualei conduceri, ci și a fostei conduceri. Noi, țăranii români, am ajuns bătaia de joc a autorităților care fac legi cu femeile de serviciu și cu trădătorii din sector”.
E o frază crăpată de furie contenită. Omul vorbește din experiență deceniilor – nu din teorie. El și alții ca el au petrecut ani de zile să-și urmeze regulile: au scris cereri, au depus documente, au încercat să se adapteze la fiecare schimbare legislativă. Și sistemul a rămas același – ineficient, lent, nepotrivit pentru cine lucrează cu animale și hrană, unde ritmurile sunt biologice, nu birocratice.
Crescătorii de ovine sunt afectați cel mai dur de blocada exporturilor. Piața locală nu poate absorbi producția. Export înseamnă viață pentru afacerea lor. Fără export, fără investiții. Fără investiții, degradare. Degradare înseamnă abandon al sectorului. Și asta-i exact direcția în care merge lucrurile acum.
Calendarul palpitelor arată că următoarele zile vor fi critice. Autoritățile vor fi atente. Fermierii au anunțat că nu pleacă. Guvernul va trebui să vorbească – ori prin negociere, ori prin ignoranță forțată. Istorie spune că ignoranța forțată nu o tin cine vrea mult pe fermierii români.
Aici se va decide dacă instituțiile mai ascultă, sau dacă am ajuns ca fermierii să vorbească doar în piață și în stradă. Răspunsul conta mai mult decât protestul însuși.
