„Noi așteptăm acum să iasă, să ne spună ce s-a spus la punct și să vedem ce s-a promis”, spune Alin, un cioban de 27 de ani din Cluj, exprimând scepticismul care zguduie mișcarea fermierilor de la Piața Victoriei.
Protestul din 15 septembrie a pornit din frustrarea acumulată. Ciobanii se confruntă cu restricții de export care au paraliza vânzarea caşului, brânzei și laptului — produsele care fac diferența între o fermă viabilă și ruină. Restricțiile nu sunt nueva, dar din primăvară ele au devenit dure, iar gurile de aer închise-se. Când Alin spune că „au fost promisiuni de tot timpul și nu s-a făcut nimic”, nu exagerează — aceasta e povestea a mii de fermieri din regiune. Ce ar trebui să fie o nișă de export cu potențial imens pe piața UE rămâne blocată în birouri și pe foi de vami.
Tensiunile au escalat repede. Manifestația din Piața Victoriei a prilejuit scene violente: doi ciobani spun că infiltrații și agenți provocatori au smuls pavele și au distrus spații verzi, dând impresia că protestul e o acțiune haotică și periculoasă. Federația ROMOVIS a transmis că protestul nu a fost autorizat, iar o parte din fermieri au señalizat degetul spre Ioan Sterp, cunoscut drept Ciobanul Ionică, acuzând că el ar fi fost spiritul din spate. Dar pentru Alin și pentru ceilalți oieri care au stat cu gânduri-n noapte pe iarbă, aceste detalii administrative și politice sunt secundare. Imaginea lor în ochii publici s-a stricat — toți văd ciobanul ca pe un revoltat violent, nu ca pe un muncitor care și-l cere dreptul la vânzare echitabilă.
Aceasta e miza adevărată. Alin a venit la protest cu o bâtă — cum spune el însuși — să se rezeme în ea, nu să dea oamenilor în cap. Dar pentru mass-media și pentru opinia publică, distincția asta mică e irelevantă. Ciobanii ca Alin încearcă să dea viață unei cariere în fermă și să-și ridice o familie, dar climatul actual e de nesiguranță. Cum să-ți pui banii pe masa jocului când nu știi sigur ce aduce ziua de mâine? Exporturile rămân incerte, prețurile volatile, iar birocrația — indiferentă.
Delegația oierilor a plecat la Cotroceni cu o listă de revendicări oficiale. Cerințele lor nu sunt neobișnuite: deschiderea canalelor de export pentru produse lactate și din carne, recunoașterea sectorului pastoral ca prioritate economic, și derapare de la o legislație prea rigidă care favorizează importurile externe în dauna producătorilor locali. Cristian Roșu, consilierul din apropiere Președintelui Nicușor Dan, i-a invitat pentru dialog — gest care poate fi interpretat ca deschidere către problemele lor sau ca simplă tactică de dezamorsare a tensiunilor. Fermierul obișnuit nu mai are încredere că dialog-ul produce rezultate, dar alternativa — mai multă violență, mai multă vizibilitate negativă — nu e nici ea acceptabilă. Se afla într-o capcană a propriei lui dârzenie.
Chiar și Traian Băsescu, prezent la comentarii după violențe, a sugerat o adevarată conspirație: că cei care au provocat bătaia n-ar fi ciobani, ci oameni aduși special pentru asta, și că ar trebui investigat dacă AUR e implicat. Ipoteza e greu de susținut cu dovezi solide, dar sentimentul din spatele ei e real — în ochii unui proest modern de agricultori, statul și interesele oculte se împreună împotriva lor, iar dezordine doar face jocul mai ușor pentru adversari. Federația ROMOVIS a venit și ea cu o poziție ambiguă: nemulțumirea e justificată, dar protestul neautorizat e neacceptabil. Pentru fermieri, asta sună a vinovăție distribuită în zadar.
Rămâne de văzut ce va ieși din întâlnirea de la Cotroceni. Ciobanii au lăsat în Piața Victoriei mărturie că vor rămâne până se rezolvă ceva concret. Data viitoarelor decizii nu e public anunțată, iar calendarul reformelor economice care să redeschidă piețele externe rămâne obscur. Între timp, fiecare zi fără export e o zi în care laptele se varsă, brânza se stochează, și Alin și miile ca el se gândesc din nou la aceea întrebare — care e mâine? Protestul de la Piața Victoriei n-a fost doar o noapte pe iarbă; a fost o friptură deschisă la adresa unei clase întregi de producători care simt că democrația le-a uitat în drum.
