După 135 de zile de penurie guvernamentală, președintele Nicușor Dan a convocat miercuri la Cotroceni reprezentanții tuturor forțelor politice pentru o rundă de consultări care ar putea marca redeschiderea crizei de guvernare.
Vacuumul politic din ultima lună și jumătate nu a fost simplu inert. Instituțiile au continuat să funcționeze în regim de provizorat, cu toate consecințele care decurg din lipsa unui executiv cu puteri depline. PSD, PNL, AUR și grupul minoritar „Uniți pentru România” și-au pregătit propunerile, fiecare convins că soluția lor e singura capabilă să salveze România de faliment.
Cel mai interesant element: Victor Ponta, care a obținut 1,3 milioane de voturi la ultimele alegeri, a fost propus de „Uniți pentru România” pentru postul de prim-ministru. Ponta însuși a fost prezent la consultări și nu a económisit cuvintele: a comparat situația actuală cu cea din aprilie 2012, considerând-o mai gravă, și i-a spus președintelui că România poate fi salvată, dar nu dacă se mai trage de timp.
Discursul său a fost plin de urgență. A adus din nou în conversație speculul plătirii datoriei externe, falimentul real al statului dacă nu se stabilizează bugetul și riscul unui stat dislocuit, fără instituții funcționale. Nu era retorica unui político pe scenă, ci diagnosticul lucid al unui om care a mai fost prim-ministru și care știe ce înseamnă să administrezi o criză cu adevărat profundă.
PNL, prin Mircea Abrudean, a venit cu două variante. Prima: Siegfried Mureșan, desemnat premier, cu un guvern reformist alături de USR și UDMR. A doua: un executiv tehnocrat autentic, cu mandat limitat și o misiune precisă — reforme și buget realist, fără agendă politică. Abrudean a fost și el direct: desemnarea trebuie să se facă imediat, nu în zile. România nu mai poate funcționa în interimar.
Ce se întâmplă în aceste momente, în spatele ușilor închise ale Cotroceni, nu e simplu un joc de poziții. E o negociere pentru viața politică și economică a unei țări care și-a pierdut suportul pe piețele financiare. Deficitul bugetar s-a înrăutățit, investitorii sunt neliniștiți, iar fiecare zi de mai departe risipă credibilitate pe care România o poate folosi atunci când va trebui să se împrumute pentru a-și acoperi obligațiile.
Ponta a remarcat ceva esențial: președintele are dreptul la mai multe nominalizări. Dacă prima nu trece de Parlament, se revine. Dar calculele sunt strânse. Pentru a forma o majoritate stabilă și pentru a trece un buget, premierul trebuie să convingă nu doar o coaliție, ci o coalițe care nu s-a întâmplat să existe mai înainte. PSD și PNL, istoric rivali, ar trebui să găsească un teren comun. AUR, care a fost parte din coaliția distrugătoare sub Ciucă, trebuie să demonstreze că e gata pentru ceva mai serios.
Ceea ce e cu adevărat pe joc aici nu e doar cine va fi prim-ministru. E dacă România va intra în 2027 cu o finanțare de stat, cu o instituție executivă care poate lua decizii, cu o perspectivă de reformă. Sau dacă va face pasul din nenorocire în dezastru total.
Interesant e și ce a spus Victor Ponta la final: că a băut apă la Cotroceni fără frică, spre deosebire de vremurile lui Băsescu. Comentariul pare mic, dar-i nu e. E o încredere în institiție, o acceptare a regulilor jocului democratic, ceva ce nu era de bănuit că va mai exista în România în 2024, după tot ce s-a întâmplat în ultimii ani.
Răspunsul Nicușor Dan la aceste propuneri și soluții va fi anunțat probabil până la finalul zilei. Dar oricine va fi ales, va avea o sarcină colosală și foarte puțin timp. Bugetul trebuie aprobat, reformele trebuie aprobate, încrederea trebuie refăcută. România merge azi cuvânt cu cuvânt cu propriul ceas.
