Israelul a lovit marți dimineață o bază aeriană din nord-vestul Siriei, iar reacția Statelor Unite nu a întârziat. Washingtonul a denunțat gestul drept o „escaladare inutilă” care riscă să destabilizeze și mai mult o regiune deja fragilă.
Opt lovituri aeriene israeliene au vizat baza militară Abu al-Duhur, situată în provincia Idlib, la aproximativ 70 de kilometri de granița cu Turcia. Potrivit surselor militare siriene, avioanele israeliene au țintit pista de decolare și depozitele de muniții. Baza nu mai funcționase ca aeroport militar din 2013, dar după căderea lui Bashar al-Assad la sfârșitul anului 2024, aceasta a fost redeschisă și folosită de noua armată siriană pentru instruire și operații.
Israelul nu a revendicat oficial atacurile, dar nu și-a negat nici implicarea. În schimb, autoritățile de la Tel Aviv au justificat anterior și vor justifica probabil și de data aceasta aceste incursiuni drept măsuri de securitate necesare. Pentru guvernul Netanyahu, noul regim sirian rămâne o incognită amenințătoare, mai ales că acesta nu a dat semne clare că intenționează dezarmarea completă. Cel mai grav este pentru Israel posibilitatea ca trupele siriene să se redeplaseze mai aproape de graniță, o perspectivă pe care Tel Aviv a avertizat-o repetat că nu o va tolera.
Ambasadorul american Tom Barrack, emisar special al președintelui SUA pentru Siria și Irak, a fost explicit în critica sa. „Suntem profund îngrijorați că loviturile aeriene israeliene confirmate la baza aeriană Abu al-Duhur constituie o escaladare inutilă care nu promovează stabilitatea regională”, a transmis Barrack pe rețelele sociale. Mesajul american sugerează o ruptură rară între Washington și Tel Aviv, cel puțin pe această problemă specifică.
Poziția SUA reflectă o frustrare mai amplă. Administrația americană a incercat să se apropie de noul guvern sirian și să-l orienteze către Occident, dar atacurile israeliene sabotează aceste eforturi. SUA și-a exprimat speranța ca „abținerea și angajamentul oferi cel mai constructiv curs”, invitând „toate părțile să acorde prioritate discursului logic față de alte incidente militare”. Este o decizie diplomatică subtilă, dar clară: Washingtonul vrea dialog, nu escaladare, și vede Tel Aviv ca pe o piedică în calea acestuia.
Ce i-a determinat pe israelieni să atace acum
Contextul atacului nu poate fi separat de turbulenţele din ultimele luni. După căderea dictaturii asadiste, peisajul sirian s-a schimbat radical. Noua administrație, condusă de Ahmed al-Sharaa, a semnat acorduri de apărare cu Turcia, Pakistan și Arabia Saudită, reorientând țara spre o aliniere mai moderată. Pentru Israel, aceasta nu e neapărat bună veste. O Siria mai puternică și mai stabă, chiar și sub conducere reacţionară, rămâne o preocupare de securitate.
Atacul de marți trebuie privit și prin prisma tensiunilor în creștere dintre Israel și Turcia. Ankara controlează o bună parte a frontierei nord-siriene și are interese strategice în regiunea Idlib, unde se află și baza lovită. Oficialii turci au criticat dur atacurile israeliene, acuzând Tel Aviv de încercări deliberate de destabilizare și subminare a noului govern sirian. Turcia, fiind a doua cea mai puternică armată din NATO, nu e un adversar pe care Israel îl poate ignora cu ușurință.
Pentru Netanyahu și coaliția sa de guvernare, situația în Siria rămâne un domeniu unde poate exercita autoritate militară fără prea multă contracedare internă. Atacurile anterioare asupra țintelor iraniene în Siria au fost rare ori de câte ori Washingtonul se opunea direct, dar acestea n-au fost niciodată oprite complet. De data aceasta, protestul american pare mai vehement, semn că relațiile dintre aliații occidentali se deteriorează pe această temă.
Irania acuză Israelul de sabotaj diplomatic
Tehran nu a rămas pe margini. Ministrul de Externe iranian Abbas Araghchi a acuzat Israelul că sabotează activ eforturile diplomatice dintre Iran și Statele Unite. Conform agenției IRNA, Araghchi a declarat că „regimul sionist” rămâne „cel mai mare adversar și obstacol” în calea unui eventual acord de încetare a focului durabil cu SUA. Iranienii văd în acțiunile israeliene nu doar agresiune directă, ci și o strategie de blocare a negocierilor mai largi care ar putea transforma situația din Orientul Mijlocu.
Această poziție iraniană nu e noua, dar tonul pare să se fi intensificat. Tehranul se simte ignorat la masa negocierilor și crede că Tel Aviv folosește atacurile tactice pentru a menține regiunea în conflict permanent, evitând stabilitatea care ar putea favoriza negocierile.
Ce se întâmplă de acum înainte
În zilele următoare, atenția va fi la reacția administrației siriene. Va condamna oficial atacurile, sau va găsi formule diplomatice care să nu-i alineze complet pe americani și israelieni? Al-Sharaa și echipa sa se află într-o poziție extrem de dificilă: trebuie să apere suveranitatea țării, dar și să mențină o relație acceptabilă cu Israelul și SUA.
Escaladarea pe care o denunță Washingtonul pare deja în curs. Atacurile israeliene asupra teritoriului sirian nu sunt noi, dar frecvența și tonul răspunsurilor americane sugerează că pragul toleranței se-apropie. Următoarele săptămâni vor arăta dacă criticile americane vor forța o schimbare în politica Netanyahu sau dacă Tel Aviv va continua pe aceeași traiectorie, riscând o ruptură mai profundă cu principalul său aliat occidental.
