Un bărbat din județul Iași a murit de rabie la jumătatea lunii iulie, cinci luni după ce a fost mușcat de un câine vagabond. Cristian Panainte, în vârstă de 44 de ani, a decedat pe 13 iulie după o infectare cu virusul rabic care a rămas nedetectată timp de luni de zile, timp în care familia și autoritățile medicale au.
Incidentul care a pus în mișcare această tragedie s-a petrecut pe 25 februarie în curtea casei din Slobozia, comuna Voinești. Panainte încerca să salveze un cocoș atacat de un câine vagabond care frecventa gospodăria în căutare de hrană. Animalul l-a mușcat pe mână. În ziua aceea, bărbatul s-a prezentat la medicul de familie, care i-a spălat rana și i-a prescris un tratament cu antibiotice de șapte zile. Nicio informare despre profilaxia post-expunere a rabiei nu a fost documentată la acel moment.
Familia nu a considerat că situația necesită investigare suplimentară. Panainte s-a întors la muncă și și-a continuat viața obișnuită. Soția sa, Constantina, a explicat că în acea perioadă nu existau semne vizibile de alarmă și că medicul de familie nu a menționat riscurile asociate unei mușcături de câine vagabond. Pentru o familie cu trei copii și nevoi economice imediate, o rană panată și tratată cu antibiotice părea suficientă.
Primele semne că ceva nu era în regulă au apărut la jumătatea lunii iunie, patru luni și jumătate după mușcătură. Cristian a acuzat stări de rău care nu au putut fi explicate. Pe 14 iunie, familia a apelat serviciul de urgență 112, iar bărbatul a fost internat la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iași. Medicii au diagnosticat, pe baza simptomelor prezentate, o stare de sevraj alcoolic. Acest diagnostic s-a dovedit ulterior fundamental eronat.
Soția lui Cristian a contestat diagnosis, insistând că bărbatul nu era alcolic și că nu consum alcool. Răspunsul medicilor de la Psihiatrie a fost descurajant. Constantina a relatat că i s-a spus, în esență, că ea nu are competență medicală și nu poate contesta expertise-ul profesional. Bărbatul a fost ținut la Socola sub tratamentul pentru sevraj.
În ziua următoare, starea sa s-a deteriorat rapid. Pe 20 iunie, doar șase zile după internare, Cristian a fost transferat de urgență la Secția de Anestezie și Terapie Intensivă a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva” din Iași. La acel moment, medicii de la Boli Infecțioase au sesizat că diagnosticul anterior nu se susținea clinic. Pacientul a intrat în comă.
Punctul de cotitură a venit dintr-o conversație pe care soția o avea cu medicii de la Spitalul de Boli Infecțioase. În treacăt, Constantina a menționat mușcătura de câine pe care Cristian o suferise patru luni și jumătate mai devreme și tratamentul cu antibiotice care a urmat. Medicii au avut o reacție imediată. Probele biologice au fost trimise de urgență la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” din București, unde prezența virusului rabic a fost confirmată prin analize specifice.
Diagnoza adevărată a venit prea târziu. Rabia nu avea deja tratament eficace în stadiul avansat în care se afla Cristian. Virusul se deplasează foarte lent prin fibrele nervoase, la o viteză de aproximativ trei milimetri pe secundă, dar odată ce ajunge la sistemul nervos central și intră în lichidul cefalorahidian, evoluția bolii este ireversibilă. Cristian a murit pe 13 iulie, în comă, fără a se putea recupera.
Prof. dr. Carmen Dorobăț, medic primar în boli infecțioase la spitalul în cauză, a explicat natura insidioasă a acestei boli. Perioada de incubație a rabiei variază semnificativ în funcție de locul mușcăturii, de cantitatea de virus inoculat și de factori individuali. Vârsta și starea imunitară a pacientului pot influența cât de repede se manifestă simptomele. În cazul lui Cristian, simptomele au apărut după patru luni și jumătate, ceea ce, deși nu este tipic, nu este nici extraordinar pentru acest virus.
Situația medicală expune o problemă complexă în sistemul de sănătate. Medicul de familie care a tratat inițial mușcătura nu a transmis informații despre necesitatea profilaxiei rabice sau a unei evaluări suplimentare de specialitate. Când simptomele au apărut, diagnosticul inițial de sevraj alcoolic a întârziat recunoașterea bolii cu consecințe fatale. Doar combinația unei mențiuni ocazionale și a atenției medicilor de la Boli Infecțioase a condus la identificarea adevărată a bolii, dar prea târziu pentru a face vreo diferență.
Familia rămâne cu o pierdere irevocabilă și cu întrebări despre modul în care o mușcătură aparent minoră, tratată prompt, a putut duce la o asemenea consecinţă. Constantina a exprimat și o frustrare cu privire la faptul că câinele vagabond care a provocat incidentul era încă în libertate, reprezentând potențial un risc pentru alți locuitori ai zonei.
