Nicușor Dan a reacționat pentru prima dată la New York după ce procurorii DIICOT l-au reținut pe Călin Georgescu. Fostul candidat la prezidențiale este acuzat de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu prejudiciu estimat la peste 1,1 milioane de euro.
Reținerea lui Călin Georgescu a venit după percheziții efectuate la domiciliul său din Mogoșoaia și la locuințele celorlalți doi acuzați, Ionel Rusen și Ion Negoescu. Procurorii au ridicat documente, laptopuri, tablete, calculatoare, bani în valoare de aproximativ 4.000 de euro, dar și un sistem de bruiaj și o legitimație falsă de Cavaler al Ordinului din Malta. Pentru 24 de ore, Georgescu a fost pus sub control judiciar, iar ancheta continuă să se dezvolte sub stricta responsabilitate a DIICOT.
Declarația presidențială de la New York oferă o perspectivă oficială asupra acestei situații. Nicușor Dan a subliniat clar o separare: reținerea lui Georgescu nu are legătură cu anularea alegerilor prezidențiale din 2024. Potrivit președintelui, dosarul DIICOT tratează exclusiv acuzații de înșelăciune prin scheme de credite fictive, o problemă de criminalitate economică, nu de securitate electorală.
Însă declarația președintelui a mers mai departe. Dan a adresat un mesaj indirect susținătorilor lui Georgescu, recunoscând o realitate statistică pe care nici un demnitar nu ar trebui să o ignore: încrederea în sistemul de justiție din România se situează între 25 și 30 procente. Asta înseamnă că 70-75 procente din populație nu au încredere în instituțiile judiciare. Într-un context de destin electoral contestat și de intervenții instituționale fără precedent, suspiciunea unor „sfori trase din cine știe ce loc” nu e paranoia de izolat – e senzația unui segment semnificativ al societății.
Această clivajă de încredere nu e accidentală. După anularea alegerilor prezidențiale și după vâlvătaia publică din jurul motivelor, orice acțiune justiției asupra unui nume cunoscut din criza electorală se citește inevitabil prin lentila acestei crize. Chiar dacă DIICOT anchetează ceva complet diferit – și probabil are argumente solide, pe baza dovezilor ridicate – opinia publică nu vede două dosare separate. Vede un sistem în alert în care piesele se mișcă în sincron suspect.
Nicușor Dan a insistat pe respectarea prezumției de nevinovăție. A subliniat, poate mai clar decât ar fi vrut, că până la condamnare, orice acuzație e doar aparență – de veridicitate, nu mai mult. Și aici e meciul: presidente, dacă ești pe cărări constituționale și apelez la prezumția de nevinovăție, atunci trebuie să comunicazie mai bine de ce instituțiile statului nu par gestionare coordonat criza de încredere care s-a instalat în populație.
Călin Georgescu rămâne acuzat. Audierea DIICOT a durat, și rezultatul e reținerea. În dosarul care i se aduce, miza e despăgubire potențială de peste 1,1 milioane de euro și implicații de criminalitate organizată – nu mică criminalitate. Dacă acuzațiile se dovedesc, vorbim de schema serioasă și premeditate. Dacă nu se dovedesc, Georgescu și-ar putea reconstitui reputația, dar în contextul public actual, nici asta nu va îndrepta încrederea cetățenilor în instituții.
Președintele și-a reafirmat angajamentul de a acționa constituțional. Nu e clar exact ce înseamnă asta pe cărări concrete, dar pare să sugereze că va respecta independent al justiției și nu va încerca o intervenție politică asupra dosarului. Asta e bine. Dar separația puterilor nu e suficientă ca răspuns la o criză de încredere care e aproape la nivelul descompunerii civice.
Următoarele săptămâni vor spune mai mult. Procurorii au 24 de ore pentru a decide dacă mențin reținerea și o transformă în arest sau eliberează pe Georgescu. Dacă continuă procesul penal, instanțele vor trebui să decidă pe baza dovezilor. Și în tot acest timp, o majoritate de cetățeni se va întreba dacă ceea ce vede e justiție sau teatru politic. Asta nu e vina unor oameni concreți. E falimentul unui sistem care nu mai reușește să convingă o populație că funcționează pe reguli, nu pe sfori ascunse.
