„Arestarea preventivă este o măsură procesuală, nu o condamnare” — acesta a fost tonul dominant din reacția AUR după ce Curtea de Apel București a hotărât pe 29 septembrie ca Călin Georgescu să fie plasat în arest preventiv pentru 30 de zile.
Cazul lui Călin Georgescu a început cu o plângere depusă de Răzvan Leu, un afacerist din Buzău, care acuză fostul politician de înșelăciune în valoare de peste 1,1 milioane de euro. Procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au extins investigația, implicând și omul de afaceri Ionel Rusen în acelaşi dosar. Georgescu a fost reținut pentru 24 de ore la începutul lunii septembrie, sub acuzații de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
Inițial, judecătorul de la Tribunalul București nu a acceptat cererea procurorilor de arestare preventivă. În schimb, magistratul a dispus punerea lui Georgescu sub control judiciar pentru 60 de zile — o măsură restrictivă, dar mult mai ușoară decât detenția. Aceeași măsură a fost aplicată și lui Ionel Rusen. Decizia de atunci părea să indice o anumită reticență a justiției față de plasarea în arest a fostului candidat.
Curtea de Apel București a avut de judecat contestațiile ridicate de ambii inculpați și de procurori. Procesul s-a complica atunci când doi dintre judecători nu au putut ajunge la un consens. Prin urmare, instanța a decis rejudecarea cauzei în completul de divergență, format din trei magistrați. După noile dezbateri, pe 29 septembrie, judecătorii au schimbat direcția. Respingând contestațiile inculpaților și admițând propunerea DNA-DIICOT, Curtea de Apel a ordonat înlocuirea controlului judiciar cu arestarea preventivă. Documentul oficial al instanței a fost categoric: „Dispune arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile. Definitivă”.
Această decizie marchează o escaladare semnificativă în procesul penal al lui Georgescu, mai ales după ce controlul judiciar — cu restricții privind circulația și alte obligații procedurale — s-a dovedit a fi insuficient din perspectiva acuzării. Asta nu înseamnă, legal vorbind, nici vinovăție nici culpabilitate; este pur o măsură de siguranță procedurală. Totuși, pentru orice om politic, arest preventiv e o piedică masivă în activitatea publică. Pentru Georgescu, care și-a construit recenta notorietate prin candidatura la prezidențiale din toamna anului 2024, impactul e nejustificat de mare.
AUR a reacționat rapid și ferm, sub titulatura unui comunicat oficial. Formaţiunea a reiterat că stă alături de Georgescu şi a folosit această oportunitate pentru a-și reafirma valorile fundamentale. „Arestarea preventivă a lui Călin Georgescu, decisă astăzi de Curtea de Apel București, nu schimbă poziția noastră: prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare și un proces corect trebuie respectate indiferent de numele celui aflat în fața justiției,” a precizat partidul.
Declarația AUR a conținut și o criticare implicită a unor eventuale presiuni politice. Formația a avertizat: „Dacă cineva și-imaginează că acest moment poate fi folosit pentru a intimida AUR sau pentru a obține voturile necesare investirii Guvernului Mureșan, se înșală. Poziția noastră rămâne neschimbată: nu vom vota un guvern din care nu facem parte și nu ne vom negocia convingerile sub presiune.” Aceasta era o referire la tensiunile curente din negocierile de coaliție parlamentară și la rolul pe care AUR îl avea în formarea unui nou guvern.
Partidul a consolidat mesajul prin reafirmarea unui principiu abstract, dar care pe cărări politice este frecvent contestat: „Nimeni nu este vinovat înaintea unei hotărâri definitive de condamnare.” Este o declarație care sună universală, dar în contextul unui politician al propriei formații plasat în arest, echivalează cu o difidență față de acuzațiile procurorilor și o pledoarie pentru separația puterilor.
Reacțiile din alte segmente ale spectrului politic nu s-au manifestat public în același mod agregat. Opozanții politici ai lui Georgescu și ai AUR au evitat, cel puțin în primele ore post-decizie, să dea declarații dramatice, posibil pentru a nu alimenta narativul unei persecuții politice. Asta e o tăcere strategică în sine — în politica românească, orice declarație cu privire la o cauză penală poate fi citată și reinterpretată.
Contextul judiciar merită clarificare. Arest preventiv nu e același lucru cu emprisonare pentru condamnare. E o măsură de siguranță care poate fi dispusă atunci când judecătorii apreciază că riscurile sunt mari: risc de fuga din țară, risc de obstrucționare a justiției, risc de reluare a activității infracționale. Pentru Georgescu, judecătorii Curții de Apel au considerat că aceste riscuri nu au fost neutralizate de controlul judiciar anterior.
Dosarul lui Georgescu și Rusen continuă în instanța de judecată pentru fond. Perioada de 30 de zile de arest preventiv, curent efectivă, nu e definitivă din perspectiva procesului — doar perioada e limitată la acele 30 de zile. După care, ancheta va continua, iar judecătoria de fond va trebui să se pronunțe asupra acuzațiilor. Pentru fostul candidat politic, perioada este cristalinizată într-o vreme de așteptare — o suspensie forțată din viața civică, timp pe care îl va petrece sub restricții în penitenciar.
Următoarea dată importantă e cea care marchează finalul acestor 30 de zile, moment în care Georgescu va reveni în libertate condițională sau arest diferit, în funcție de evoluția dosarului. Urmează apoi judecata pe fond, care poate dura luni de zile, chiar și ani, ținând cont de complexitatea acuzațiilor și de volumul de probe citate în deschiderea dosarului. Ce se va întâmpla cu AUR în acest timp, dacă va rămâne mobilizată în susținer sau dacă va trece la prudență politică, aceasta depinde de evoluția perceptiei publice asupra cazului și de rolul pe care Georgescu ar putea să-l mai aibă pe scena politică după eliberare.
