Tribunalul București a decis luni, 26 octombrie, să nu prelungească arestul preventiv al lui Călin Georgescu, fostul candidat la alegerile prezidențiale. Decizia nu este definitivă și poate fi contestată.
Fostul politician se află în arest preventiv din 29 septembrie, într-o celulă a Arestului Central al Capitalei. DIICOT a cerut prelungirea măsurii cu încă 30 de zile, dar magistrații au respins această solicitare. Curtea de Apel București avusese o poziție contrară mai devreme — pe 13 octombrie, Tribunalul acceptase înlocuirea arestului preventiv cu arest la domiciliu, dar apelul procurorilor a fost admis și decizia anulată. Acum situația se clarifică, măcar pentru moment.
Cazul care-l ține pe Georgescu în mira justiției pornește de la plângerea unui om de afaceri din Buzău, Răzvan Leu. Acesta l-a acuzat pe Georgescu și alți doi complici — Ionel Rusen și Massimiliano Arena, reprezentant al unei bănci elveţiene — că i-au înşelat pentru a-i scoate bani. Schema pare simplă la prima vedere, dar cu implicații ciudate pentru cineva în poziţia unui candidat prezidențial.
Leu a fost convins să depună o garanție de un milion de euro, din care 100.000 ar fi fost dedicaţi finanţării campaniei prezidențiale a lui Georgescu, în schimbul unei linii de credit. Ulterior, i s-ar mai fi cerut un transfer de 100.000 de euro suplimentari, cu promisiunea că suma de împrumut ar putea ajunge la 15 milioane de euro. Banii au fost transferaţi, dar creditatul nu s-a materializat. Leu a cerut restituirea garanţiei complete, dar nu a mai primit nimic.
Ce înseamnă asta, de fapt: Georgescu este acuzat că a folosit o schemă de înşelăciune financiară pentru a obţine fonduri sub pretextul unei operaţiuni bancare legitime. Pentru un fost candidat la preşedinţie, acuzaţia nu este la periferia sistemului judiciar — este plasată direct în domenii delicate: fraudă, abuz de încredere, posibil spălare de bani.
Cu cât mai mult timp petrece în arest, cu atât mai mic este riscul de dispariţie sau intimidare a martorilor, conform logicii procedurale. Faptul că tribunalul a refuzat prelungirea arată că magistraţii evaluează elementele cazului diferit decât procurorii. Aceasta nu înseamnă nici achitare, nici o predicţie asupra verdictului final — este doar o evaluare a necesităţii cauzei preventive în această etapă.
Doar că poziţia lui Georgescu s-a complicate semnificativ după ce a ajuns în arest. Pe 21 octombrie, a primit o acuzație suplimentară din partea DIICOT: ar fi cerut unui bărbat să-i scaneze vila din Mogoşoaia pentru a descoperi dispozitive de înregistrare. Ancheta sugerează o paranoia asupra supravegherii — probabil justificată în cazul unui om plasat sub control judiciar, dar acţiunea în sine constituie o acuzaţie distinctă. Un alt dosar s-a deschis la Judecătoria Buftea pentru că, pe 7 octombrie, Georgescu ar fi făcut salutul legionar la ieşirea dintr-o biserică din Buftea. Gest care, în contextul procesului din care face parte, poate fi interpretat ca ignoranţa faţă de regulile impuse sau o provocare deliberată.
Trei dosare separate. Una a devenit o constantă în cazul lui Georgescu: numărul acuzaţiilor creşte proporţional cu timpul petrecut în captivitate. Nu e o surpriză în procedura penală — cât mai mult timp au oamenii în arest, cu atât mai ușor se acumulează noi incriminări. Doar că aici, fiecare acuzaţie e absorbită public ca o nouă confirmare a vinovăţiei, nu ca o procedură de droit.
Decizia tribunalului de a nu prelungi arestul nu-i înseamnă libertatea. Georgescu rămâne sub control judiciar, cu restricţii. Următoarea fază depinde de cum evolueaza dosarele — dacă va fi pus sub control la domiciliu, dacă procurorii vor contesta din nou, sau dacă situaţia rămâne în zona gri a judecării parţiale. Deja are zile de debarcat din închisoare, iar asta e o veste pentru el. Pentru investigaţie, abia acum se-ntinde o luptă mai lungă, undeva între tribunale și apeluri.
Calendarul nu e clar complet. Termenele de procesare se vor tăia prin procedure specifice, iar Georgescu trebuie să aştepte până când un judecător profesionist pune punct la fiecare capăt de acuzaţie. Până atunci, fiecare decizie a tribunal devine publică și e interpretată prin lentila campaniei prezidenţiale din care el a fost sters brusc. E o prăbușire într-o dimensiune pe care omul respectiv probabil nu o anticipa când a depus actele de candidat.
