Tribunalul Bucureștiului analizează luni, 26 octombrie, o cerere cu mize mari: DIICOT solicită prelungirea cu încă 30 de zile a arestului preventiv pentru Călin Georgescu, fostul candidat la prezidențialele din septembrie.
Georgescu se află încarcerat din 29 septembrie, într-un dosar de înșelăciune în care procurorii îl acuză că ar fi furat 1,1 milioane de euro unui om de afaceri. Cazul ridicat semne mari de întrebare: cum a ajuns un personaj cu asemenea sarcini penale să candideze la funcția supremă a țării? Și mai important, ce se află de fapt în spatele dosarului care acum îl ține în spatele gratiilor.
Acuzația merge la o schemă sofisticată. Razvan Leu, omul de afaceri din Buzău care a depus plângerea penală, susține că Georgescu, alături de doi complici – Ionel Rusen și Massimiliano Arena, reprezentant al unei bănci elveților – i-ar fi cerut plăți succesive sub pretextul unei linii de credit. Prima tranșă: un milion de euro ca „garanție”. Din aceasta, promitea Georgescu, 100.000 de euro ar merge la finanțarea campaniei sale prezidențiale, iar restul s-ar transforma în credit cu rata scăzută. După ce a transferat banii, Leu a primit o „veste bună”: împrumutul putea crește la 15 milioane de euro, cu o singură condiție – o nouă tranșă de 100.000 de euro. Când omul de afaceri a cerut restituirea banilor și a găsit ușa închisă, reclamația lui a ajuns la DIICOT.
Aici intervine detaliul care schimbă totul. Georgescu nu și-a închis gura. După intrarea în arest, pe 21 octombrie, a fost acuzat într-un alt dosar că ar fi cerut unui bărbat să-i scaneze vila din Mogoșoaia pentru a detecta dispozitive de spionaj – implicit, instalaţii de înregistrare puse de anchetatori. O demarcare care seamănă cu paranoia, dar care pe hârtie devine o nouă acuzație. Pînă și o imagine televizată cu „salutul legionar” în fața unei biserici din Buftea, pe 7 octombrie, i-a generat un al treilea dosar. Trei fronturi penale simultan, deci, pentru un om care acum trei săptămâni era pe panoul electoral.
Cursul justiției mută, cum mută mereu, mai lent decât așteptările mediei și ale publicului. Pe 13 octombrie, Tribunalul Bucureștiului i-a admis lui Georgescu o cerere de înlocuire a arestului preventiv cu arest la domiciliu – dar Curtea de Apel Bucureștiului a răsturnat decizia. Judecătorii de apel au găsit motive să-l țină pe fostul candidat în celulă. Acum, noua cerere DIICOT vine cu argumente suplement pentru prelungire. Tocmai ce va decide luni magistratul de la Tribunal va fi un semnal despre cât de serios consideră sistemul judiciar riscurile în cazul acestui om – fug, ascundere de probe, influență asupra martorilor, sau pur și simplu periculozitate.
Ceea ce nu se discută destul în spațiul public e contextul mai larg. Un candidat la alegerile prezidențiale, cunoscut pentru retorica polarizantă și pentru sloganuri cu ton pentru o anumită foiță electorală, a ajuns într-o situație în care instituțiile de forță au simțit nevoia să intervină. Nu e o intervenție fără precedent – alți politicieni au trecut prin procese și condamnări – dar timing-ul, în plin sezon electoral, pune sub lumină două realități contradictorii: fie sistemul justiției merga lent și cazul era cunoscut mai devreme, fie au apărut elemente noi care au accelerat ancheta. În ambele scenarii, credibilitatea unui candidat care promisese schimbare radicală a fost zdrobită de propriul dosar penal.
Luni vine răspunsul parțial. Dacă tribunalul va aproba cererea DIICOT, Georgescu rămâne încarcerat, iar miza unui proces long și complicat crește. Dacă va fi mutat în arest la domiciliu, semnalul e unul mai slab. Dar fie cum fie, pentru un om care era pe buletin de vot o lună în urmă, peisajul s-a schimbat diametral. Ce urmează e un proces greu, dosare multiple și o reputație distrusă. În spațiul public, doar câtiva dintre cei care l-au votat pe Georgescu vorbesc deschis despre sprijinul lor; mulți s-au retras în tăcere, iar alții au decis că politica de protest pe care o promitea candidatul nu merită asocierea cu acuzații de înșelăciune pe sume masive.
