Într-o dimineață de noiembrie din anul 1970, o mamă bate la ușa unui adăpost din Los Angeles, cu o fetiță pe brațe și un băiat de mână. Cere disperată ajutor și protecție împotriva soțului abuzator. Asistenta socială îi primește și încearcă să liniștească femeia, după care cheamă poliția. Copila purtată pe brațe părea cea mai afectată. Era tăcută, gârbovită, murdară, într-un stadiu avansat de malnutriție și ținea ochii aproape închiși, motiv pentru care asistenta a cerut ajutorul unor medici. Astfel a ieșit la iveală cazul terifiant al lui Genie (Susan M. Wiley-nume real).
Fetița în vârstă de doar 13 ani încă purta scutec, nu știa să vorbească și era vizibil afectată de mulțimea de oameni din spital. A început să scuipe și să zgârie pereții, nu scotea niciun sunet, avea umerii căzuți, iar cu picioarele deformate pășea de parcă niciodată nimeni nu a învăța-o să meargă. Medicii au constatat cu stupoare că Genie a fost ținută închisă timp de 12 ani, chiar de tatăl ei.
Pe când fetița avea un și jumătate, tatăl a dus-o la spital deoarece Genie încă nu vorbea. În urma consultului, medicii au stabilit că aceasta suferă de o ușoară formă de retard și are nevoie urgentă de un specialist. Tatăl a refuzat și a decis să aplice copilei un tratament aparte, aparent din cauza fricii că fiica sa ar putea fi luată din custodia lui și internată într-un centru psihiatric. A închis-o într-o cameră la subsol, fără ferestre, unde a ținut-o timp de 12 ani. Nu a avut contact cu nimeni, nici măcar cu mama sa, sau fratele mai mare. Singura figură umană pe care o vedea era tatăl său care îi aducea mâncare pentru bebeluși, cereale sau ouă fierte, îi schimba scutecul, iar din când în când copila putea să vadă, printr-o fisură a peretelui, o fâșie de lumină și asculta melodii cântate la pian de un vecin.
Ziua fetița era legată de un scaun special pentru copii folosit pentru baie, iar noaptea era pusă într-un sac de dormit și băgată într-o cutie de lemn. Țipetele copilului de la început au fost domolite cu timpul de tatăl agresiv, care îi impunea să nu scoată niciun sunet. Uneori bărbatul începea să latre precum un câine rău pentru a-i induce copilei frica și astfel să nu facă niciun zgomot.
La cei 13 ani, Genie înțelegea doar câteva cuvinte și expresii, toate cu sensuri negative, printre care: Încetează! Gata! și Nu. Pe lângă stadiul avansat de subnutriție, mușchii picioarelor erau slab dezvoltați din cauza lipsei de activitate, nu putea să vadă mai departe de trei metri și refuza să scoată sunete de teamă să nu fie bătută.După doi ani de tratamente, fetița a început să vorbească, să învețe să meargă și să mănânce. Medicii au apreciat că la 15 ani, Genie avea capacitatea mentală a unui copil de patru ani. A făcut progrese, dar Genie nu și-a mai revenit niciodată. Astăzi este internată într-un centru de psihiatrie din Los Angeles și duce o viață în limitele normalului, atât cât îi permite afecțiunile mentale.
Părinții copilei au fost acuzați de neglijență. Fratele lui Genie, John, s-a dezvoltat normal, dar a rupt orice legătură cu sora sa după ce a părăsit orașul natal. Mama lor a murit în anul 2000, iar tatăl s-a sinucis cu o pușcă de vânătoare înainte de a fi arestat de către polițiști.
