Pe 25 octombrie 2026, românii vor trece la ora de iarnă. În noaptea de 24 spre 25, la ora 04:00, ceasurile vor fi date înapoi cu o oră și vor indica 03:00. Asta înseamnă că ziua aceea va avea 25 de ore – teoretic, o oră în plus de somn pentru toți.
România urmează calendarul european: în ultimul weekend din martie trecem la ora de vară, iar în ultimul weekend din octombrie la ora de iarnă. De zeci de ani, acest ritual se repetă de două ori pe an, și de zeci de ani oamenii se plâng că nu-și aud propria gândire după schimbarea ceasului. Doar că puțini știu cum a început toată povestea.
Germania a fost printre primele țări care au introdus ora de vară, în 1916, în plină Primul Război Mondial. Ideea era simplă: să economisească energie și combustibil, să profite mai bine de lumina naturală seara. Alte state europene au adoptat sistemul ulterior, și țara noastră a urmat trendul. Ce era o măsură temporară de război s-a transformat într-o practică permanentă, chiar dacă au trecut mai bine de o sută de ani.
Azi, Uniunea Europeană face din nou ciorba. Parlamentul European a votat în 2019 pentru renunțarea la schimbarea sezonieră, dar măsura nu a intrat în vigoare. Statele membre nu s-au pus de acord pe un sistem unic – unele vor ora de vară permanentă, altele prefară ora de iarnă. Rezultatul: și în 2026, românii vor continua jocul cu ceasul, fără știre că s-ar putea schimba ceva pe termen scurt.
La nivel fiziologic, trecerea la ora de iarnă nu e o simplă schimbare de cifre pe ceas. Corpul uman are propriul ritm, numit ritm circadian, care reglează când dormi, când te trezești, când ai foame, când ți-e somn. Lumina naturală e cel mai puternic semnal pentru acest ritm. Când soarele răsare mai devreme și apune mai devreme, creierul și glandele hormonale trebuie să se recalibreze.
Pentru unii, procesul dură o zi-două. Pentru alții – mai ales copii și bătrâni – poate lua o săptămână sau chiar mai mult. Oboseala, dificultatea de concentrare, schimbări ale programului de somn sunt reacții normale. Pe lângă asta, zilele mai scurte cu mai puțină lumină naturală pot afecta starea de spirit. Nici nu-i prea surpriză că oamenii se simt mai apătuți toamna și iarna.
Sigur, există strategii. Cei care vor să minimizeze disconfortul pot începe să-și schimbe treptat programul cu cinci-zece zile înainte. Schimbă ora de culcare și trezire cu 15-20 de minute pe zi, nu dintr-odată. Expune-te la lumina naturală imediat după trezire. Evită ecranele și cafeina pe seară. Păstrează un program de somn constant, și după schimbare. Mișcare regulată – o plimbare, sport, ceva – ajută la resetarea ritmului circadian mai repede.
Sună uor, și într-adevăr poate fi. Dar pentru cineva care merge la birou la 7 dimineața și cine știe când ajunge acasă, pentru un șofer de taxi care duce nopți, pentru o mamă cu doi copii – schimbarea e disruptivă. Și chiar dacă e o oră, nu e deloc de ignorat când vine vorba de siguranța pe drum. În zilele imediat după trecerea la ora de iarnă, oboseala poate juca feste cu atenția și reflexele. Statisticile arată o ușoară creștere a accidentelor de trafic imediat după schimbarea ceasului.
De ce rămâne România în sistemul ăsta dacă e problematic? De ce nu pur și simplu renunță? Răspunsul e într-o nehotărâre politică la nivel european. În 2019, Parlamentul European a cerut renunțarea, dar decizia finală rămâne la statele membre. Fiecare țară trebuie să se hotărască dacă vrea să stea pe ora de vară permanent sau pe ora de iarnă permanent. Problema e că asta ar crea dezordine: dacă România alege ora de iarnă permanent și Germania alege ora de vară, și deja sunt la o oră diferență, și se complică transporturile, comunicarea, afacerile între vecini.
Atâta timp cât nu există un acord la nivel UE, România va continua să dea înapoi ceasul în octombrie și-l avanseze în martie. Anul viitor va fi la fel. Și anul următor. Și până când? Nimeni nu știe. Și nici nu se pare că măsura se schimbă pe termen apropiat.
Concret, pentru 25 octombrie 2026, pregătește-ți ceasurile, pregătește-te mental, și dacă ai copii sau persoane în vârstă în îngrijire, adu-le atenția că vor fi mai obesiți câteva zile. Adaptare treptată e cheia. Și da, oricât de ciudat ar suna, acea oră de plus pe care o „câștigi” nu-i deloc gratis – o plătești cu câteva zile de dezorientare fiziologică.
