Fratele regretatei Prințese Diana a deschis o dispută publică de proporții cu Palatul Buckingham, susținând că amintește cuvânt cu cuvânt o replică pe care Regele Charles al III-lea i-ar fi adresat-o în august 1997, în plin conflict privind funeraliile de stat ale prințesei.
Tensiunea dintre cei doi s-a intensificat odată cu apropiera lansării volumului autobiografic al lui Spencer, „Swan Song: Diana, My Sister”, programat pentru 22 septembrie. Într-un interviu acordat BBC pe 18 septembrie și reluat de publicația Page Six, contele a declarat că nu are nicio ezitare cu privire la cuvintele pe care le atribuie monarhului: „Stai liniștit, o vom uita destul de curând!” — o afirmație presupus rostită în contextul disputei asupra implicării fiilor Dianei în ceremonia funebrară.
Reacția oficială a Palatului Buckingham a fost prudentă — reprezentanții Casei Regale au sugerat că o pierdere atât de dureroasă poate „afecta judecata” și „colora amintirile”. Această linie de apărare a declanșat un răspuns instantaneu și tranșant din partea lui Spencer, care a respins orice scenario de confuzie emoțională.
„Acestea sunt exact cuvintele pe care le-a spus. Eram hiperalert în acel moment. Pot garanta absolut ceea ce a declarat,” a subliniat contele în interviul pentru postul BBC. Deși a recunoscut că nu dispune de o înregistrare audio sau a unei dovezi materiale a conversației, Spencer a precizat că a împărtășit incidentul cu familia și apropiaților chiar în zilele imediat următoare tragediei din Paris. Pentru el, caracterul brutal și lipsit de empatie al afirmației explică de ce cuvintele s-au fixat atât de clar în memoria sa.
Originea conflictului rămâne ancorat în criza de august 1997, când Royal Family și familia Spencer se aflau în dezacord fundamental privind desfășurarea ceremoniei funebre. Regele Charles, atunci Prinț de Wales, și contele Spencer reprezentau viziuni diametral opuse asupra rolului pe care urmau să-l joace copiii lui Diana în procesul funerar.
Spencer s-a opus vehement scenariului în care Prințul William — care avea doar 15 ani — și Prințul Harry — în vârstă de 12 ani — să fie nevoiți să meargă pe jos în spatele sicriului mamei lor în fața milioanelor de spectatori și camerelor de televiziune. Contele considera că aceasta ar fi o traumă insuportabilă pentru doi adolescenți și copil aflați în starea de șoc după dispariția prințesei. Din perspectiva familiei Spencer, protejarea emoțională a băieților era prioritară față de protocolul ceremonial.
Regele Charles, potrivit mărturiei lui Spencer, a minimalizat preocupările acestuia și a încercat să justifice necesitatea participării directe a copiilor la ritual. În mijlocul acestei confruntări tense, ar fi intervenit replica pe care Spencer o cită acum: sugestia că amintirea Dianei se va estompa repede. Această observație s-a dovedit complet eronată, pe măsură ce figura prințesei a rămas una dintre cele mai venerates personalități royale din istoria modernă.
Cartea lui Spencer urmează să adauge combustibil acestei controverse deja fierbinți. „Swan Song: Diana, My Sister” se prezintă ca o sursă de revelații incomode pentru instituția regală, din perspectiva directă a celui care a crescut cu prințesa și care a rostit elogiurile ei în fața lumii întregi în ziua funeraliilor. Volumul promite să deschidă din nou rănile din culisele Palatului, explorând cum a fost gestionată relația complexă dintre monarhie și familia Spencer în perioada care a precedat și urmat tragediei din Paris.
Ceea ce face acest conflict deosebit de semnificativ este că nu se rezumă la o simplă dispută privată. Acesta reflectă o tensiune mai profundă despre modul în care memoria unei figuri publice de asemenea importanță este construită și controlată. Palatul Buckingham a încercat o manevră clasică de dezlegitimire — apelul la starea emoțională a adversarului pentru a pune sub semnul întrebării fiabilitatea mărturiei sale. Spencer, la rândul lui, a refuzat această narațiune și s-a poziționate ca martorul principal al unui moment crucial din istoria relaților regale.
La trei decenii de la moartea Dianei, disputa rămâne vie și nerezolvată. Publicarea cărții lui Spencer va oferi publicului ocazia să-și formeze propria opinie, pe baza dovezilor textuale pe care autorul va alege să le prezinte. Între timp, palatul se pregătește pentru o noua etapă a acestei bătălii pentru naratiunea istorică — una în care tonul și intenția unui singur enunț de acum 29 de ani pot rescrie percepția asupra perioadei în care o națiune și-a plecat capul după pierderea unei prințese.
