Constantin Dinu Cojocaru, antrenor cu o carieră marcantă în handbalul feminin românesc, a decedat în urma unui infarct. Federația Română de Handbal a anunțat vestea joi, după ce tehnician suferise atacul cardiac la finalul săptămânii anterioare.
Unul dintre cele mai semnificative momente ale carierei sale a fost pregătirea unei generații de handbaliste născute la mijlocul anilor 1970. Alături de Ioan Băban, Cojocaru a condus reprezentativa României de tineret la Campionatul Mondial din 1995, disputat la Aracaju, în Brazilia. Echipa României a cucerit titlul după două meciuri decisive: a învins Norvegia în semifinale cu scorul de 31–23, urmată de victoria în finală împotriva Danemarcei, 28–24.
Acea performanță a marcat o pagină importantă în istoria handbalului juvenil românesc. Din generația pregătită în perioada respectivă au făcut parte jucătoare care au devenit nume consacrate ale handbalului național: Steluța Lazăr Luca, Narcisa Lecușanu, Carmen Amariei, Alina Dobrin și Ildiko Kerekes Barbu. Multe dintre acestea au continuat cu succes în echipa națională de senioare, construindu-și cariere de anvergură internațională, iar influența antrenorului a fost fundamentală în formarea lor în perioada adolescentă.
Steluța Lazăr Luca, care a fost golgheta și cea mai valoroasă jucătoare a Campionatului Mondial din 1995 cu 62 de goluri marcate, s-a referit cu emoție la rolul pe care Cojocaru l-a avut în dezvoltarea sa. Potrivit fostei internaționale, antrenorul nu a fost doar un tehnician de valoare, ci și un om extraordinar, care reușea să combine competența profesională cu o relație umană autentică cu sportivele. Lecțiile primite nu s-au limitat la aspectele tehnice ale jocului, ci s-au extins la formarea caracterului și principiilor de viață. Influența sa s-a propagat asupra multor generații de jucătoare care au lucrat cu el în cluburi precum Galați, Oltchim Râmnicu Vâlcea și U Cluj.
Cariera antrenorului s-a întins pe mai multe decenii și a cuprins o serie de institucii importante din handbalul feminin românesc și internațional. După début-ul activității la CSS Galați, s-a mutat pe banca tehnică a formației Oțelul Galați. Următoarea etapă majoră a fost perioada petrecută la Oltchim Râmnicu Vâlcea, unde a petrecut cinci ani la una dintre cele mai prestigioase formații ale epocii. Apoi a ocupat funcția de antrenor principal la U Cluj, pregătind echipa timp de trei sezoane. Experiența internațională a constituit o parte semnificativă a carierei sale: Cojocaru a lucrat timp de șapte ani în Italia, unde a câștigat o înțelegere aprofundată a handbalului la nivel european și a aplicat-o ulterior în România.
În ultimii ani ai carierei de antrenor, Cojocaru a mai condus echipa Remin Deva. Pentru contribuțiile sale la dezvoltarea handbalului românesc de-a lungul unui secol activitate, a primit distincția de Antrenor Emerit, titlu care a consacrat recunoașterea oficială a impactului său asupra sportului.
Plecarea lui Cojocaru marchează încheierea unui capitol important din istoria formării handbaliste în România. Oamenii care au lucrat sub îndrumarea sa au păstrat metodele și valorile transmise, iar mai mulți dintre cei care au fost sportivi sub comanda sa au continuat să activeze în domeniu, fie ca antrenori, fie în alte roluri administrative ale federației și cluburilor de profil. Memoria activității sale rămâne înscrisă în realizările sportivelor pe care le-a pregătit și în structurile instituționale ale handbalului românesc pe care le-a contribuit să le edifice.
