Curtea Constituțională a închis, miercuri, o cale de atac a premierului interimar Ilie Bolojan în conflictul dintre Guvern și magistrații care cer plata restanțelor salariale.
Decizia vine în contextul unei dispute care s-a agravat rapid și care amenință cu consecințe bugetare majore. Înalta Curte de Casație și Justiție a acționat Guvernul în instanță pentru recuperarea a 4,8 miliarde de lei în restanțe salariale și a obținut deja câștig de cauză. Peste aceasta, Curtea de Apel București a adăugat penalități de 1% zilnic — ceea ce înseamnă 48 de milioane de lei pentru fiecare zi de întârziere. La o întârziere de doar 100 de zile, penalitățile depășesc 4,8 miliarde.
Executivul este obligat să execute hotărârea în 10 zile de la rămânerea ei definitivă. Dacă nu respectă acest termen, pe lângă penalitățile zilnice, va suporta și o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi. Ministerul Finanțelor a avertizat că o asemenea plată ar putea destabiliza bugetul anual și că implementarea acesteia ridică probleme grave de viabilitate financiară.
Motivele pentru care Bolojan a decis să sesizeze CCR sunt clare: a susținut că Înalta Curte depășește sfera sa de atribuții prin impunerea unor obligații cu asemenea consecințe fiscale și prin stabilirea unor penalități care nu sunt proporționale. Din punctul său de vedere, o decizie judiciară nu ar trebui să ajungă în situația de a pune în pericol stabilitatea bugetului public. Însă CCR nu a fost de acord cu argumentele premierului.
Curtea a explicat, în motivarea deciziei, că măsurile contestate de Bolojan — ritmul judecății, calificarea cauzei ca urgentă, termenii de executare, penalitățile stabilite — sunt toate aspecte care țin de activitatea instanței și nu pot fi analizate prin procedura conflictului constituțional. Aceasta din urmă, potrivit jurisprudenței CCR și a Constituției, servește exclusiv pentru a soluționa conflictele de atribuții între puteri, nu pentru a cenzura hotărârile judecătorești. Orice contestație la o sentință judiciară se face prin căile de atac prevăzute de lege — apel, recurs, anulare — nu prin sesizarea Curții Constituționale.
Cu alte cuvinte, CCR i-a spus premierului: asta nu e o problemă constituțională, asta e o problemă judiciară obișnuită. Dacă crezi că judecătorul a greșit, contești pe cale judiciară, nu aici.
Conflictul din spatele acestei dispute a început mai devreme și decurge dintr-o problemă mult mai veche. Înalta Curte a acționat Guvernul pentru a-și recupera anumite drepturi salariale pe care magistrații le-au pierdut. Aceste drepturi fuseseră stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești anterioare, ceea ce înseamnă că magistrații au câștigat în instanță dreptul la salarii mai mari, dar nu le-au primit efectiv. Suma de 4,8 miliarde de lei reprezintă exact aceste restanțe acumulate.
Cererea de obligare a Guvernului la plată a fost semnată de președinta Înaltei Curți, Lia Savonea. Dosarul a fost soluționat rapid, chiar de la primul termen, și Curtea de Apel a hotărât nu doar plata sumei principale, ci și penalitățile și amendele menționate mai sus. Viteza cu care a fost soluționat a fost remarcabilă pentru standarde judiciare — o cale magistrală de a forța executivul să se miște repede.
Guvernul se află acum în poziția unui executor forțat: obligat prin hotărâre judiciară definitivă să plătească o sumă uriașă într-un termen extrem de scurt, cu penalități care cresc exponențial cu fiecare zi de întârziere. Bolojan a încercat o cale de urgență prin CCR, dar aceasta a fost blocată. Rămân, teoretic, alte opțiuni judiciare — contestații ordinare la hotărârea Curții de Apel — dar astea nu vor opri ticul penalităților zilnice.
Din perspectiva unui cetățean care observă sistemul, conflictul asta expune o tensiune profundă. O instituție publică acționează altă instituție publică, care pierde în instanță, iar consecința este que banii unui Guvern care ar trebui să meargă în educație, sănătate sau infrastructură trebuie direcționați direct spre salarii ale magistraților și penalități. Asta nu e o chestiune simplă de „cine are dreptate”: magistrații chiar au drepturile salariale stabilite prin lege și prin hotărâri judiciare, deci nu e nici nedrept ca ei să primească bani datorați. Dar mecanismul prin care se recuperează aceștia — cu penalități de 48 de milioane zilnic — pune presiuni extreme pe sistem.
Deczia CCR nu rezolvă conflictul, doar confirmă că judecata pe cale ordinară rămâne singura opțiune. Procesul dintre Guvern și Înalta Curte va continua în instanță, iar penalitățile vor ticăi în timp. Următoarea mișcare o face Executivul: poate încerca alte calea contestațiilor ordinare, poate negocia direct cu instituția judiciară, sau poate plăti și să-și asume impactul bugetar. Oricine iese din această situație, doar înțelepciunea și urgența nu.
