Florin Busuioc și Neti Sandu lucrează alături la ProTV de mulți ani, iar legătura dintre ei depășește colegialitatea obișnuită a unui post de televiziune. La lansarea volumului „Eliada”, o antologie de poezii ale poetului Dan Elias selecționată de Neti Sandu, Busuioc a venit personal pentru a o susține.
Petrec mult timp împreună în spatele camerelor, iar Busuioc nu a ascuns admirația pentru munca depusă de Neti în pregătirea acestui volum. Discuția a derivat spre subiecte mai largi – de la comportamentul publicului în sălile de teatru, la evoluția neobișnuită a temperaturilor medii pe care actorul o observă cu preocupare, și până la modul în care oamenii îl întreabă pe stradă despre prognoza meteo, uneori chiar la semafor.
Prietenia care depășește peretele televiziunii
Florin Busuioc a descris relația sa cu Neti Sandu în termeni simpli, dar revelaători: „Sunt alături de Neti, prietenă bună, cu care împart aceeași cămăruță la televiziune, stăm împreună într-o cămăruță.” Formularea, deși neobișnuită, exprimă o apropiere de tip coleg-confidant, ceva mai mult decât pasul firesc al doi oameni care se întâlnesc zilnic la muncă. Busuioc a răsfoit volumul „Eliada” și nu a stat pe gânduri la complimente: „Am citit, am răsfoit câteva dintre poezii, măi, sunt foarte bune. Și te îndeamnă la citit cumva. Adică nu-ți mai vine să lași cartea din mână. Sunt foarte bine alese. Ce a făcut Neti acolo este o alegere excepțională.”
Această gândire critică asupra selecției de versuri nu era pur formală – Busuioc pare cu adevărat interesat de modul în care Sandu a ales textele lui Dan Elias. Pentru o persoană din domeniul divertismentului, cunoașterea valorii unei lucrări literare și aprecierea ei public semnalează mai mult decât o simplă obligație de politețe.
Teatrul se gândește mai puțin, iar lumea merge rar la spectacole
Busuioc continuă să-și împartă timpul între două medii: televiziune la ProTV și scenă. „Muncesc. Muncesc și la teatru, muncesc și la ProTV,” a explicat el. Totuși, a observat o schimbare alarmantă în comportamentul publicului: „La teatru a început să mai scârție puțin, nu prea mai vrea lumea să vadă teatru… foarte multă lume nu mai dă pe la teatru.”
Când i s-a sugerat că lipsa spectatorilor ar putea fi legată de perioada vacanțelor, actorul a respins ideea. Pentru el, cauzele sunt mult mai profunde și se leagă de contextul socio-economic: „Nu are legătură cu vacanța, are legătură cu războaiele, are legătură cu scăderea nivelului de trai. Are legătură cu spaima pierderii locului de muncă și lucruri de genul ăsta.” Afirmația dezgolește o realitate pe care institutele culturale o simt pe propriul buzunar – quando economiile se-ngrămădesc și incertitudinea crește, oamenii nu mai cheltuiesc pentru piesele de teatru. Biletele, chiar și la prețuri rezonabile, devin un lux pe care nu și-l mai permit mulți.
Cu toate acestea, Busuioc refuză să cedeze. „Noi suntem pe baricade și încercăm să mergem înainte, pentru că lumea cred că chiar are nevoie de teatru, mai ales în momente de genul acesta.” Declarația arată o convingere încurată – actorul știe că mediul teatral e sub presiune, dar crede că rolul său și al colegilor rămâne esențial.
Vremea schimbă ritmul, iar Busuioc observă cu neliniște
Florin Busuioc e cunoscut, de zeci de ani, ca purtătorul prognozei meteo. Astfel, când discuția s-a îndreptat spre schimbările climatice, cuvintele lui au avut o pondere aparte. A remarcat că iunie a fost o lună deosebit de ploioasă: „Vremea a fost cam ploioasă, în iunie, cea mai ploioasă lună a anului, statistic vorbind. Ne-a dat cu ploaie în fiecare seară, și la București… ploi destul de zgomotoase, ca să zic, și zdravene.”
Dar observația sa nu se limitează la un anotimp. Busuioc a exprimat o preocupare fundamentală legată de ritmul accelerat al schimbărilor de temperatură: „1990-2026 înseamnă 36 de ani. Ca să crească o temperatură cu câteva grade într-un parcurs normal al evoluției vremii de la o glaciațiune la alta, trebuie câteva sute de mii de ani.” Contraposul e lovitură: „Și noi trecem în 36 de ani la temperaturi atât de mari. Nu e normal, după părerea mea. Asta e, o să vedem.”
Tonul final – „o să vedem” – transmite o resemnare ușoară, ca și cum Busuioc ar accepta imposibilitatea de a opri fenomenul, dar nu și a trece neobservat peste el. Opiniile sale despre climă nu sunt științifico-catastrophiste, ci empirice și marcate de îngrijorare temperată.
Cum devine om public din greșeală, la fiecare semafor
Reputația lui Busuioc în legătură cu vremea are și consecințe în viața cotidiană. Șoferi îl opresc la semafor și îi fac reproșuri: „Mai opresc șoferii pe la semafoare și: «Nea Busule, ai zis că plouă, bre, și nu plouă, ce facem?». Mă mai ceartă așa, e adevărat,” a povestit el cu o dată de umor.
Nu se arată nemulțumit de situație. Din contră: „Deși nu știu dacă eu am zis că plouă, dar ei găsesc motiv să intre în vorbă cu mine, ceea ce e absolut normal. Dar îmi place foarte mult, nu mă deranjează deloc și chiar îmi place.” Fraza dezvăluie un om care-și acceptă rolul de figură publică chiar și în contexte neașteptate. Măcar aceștia care-l opresc sunt oameni care, într-un fel ciudat, se-n legaseră emoțional de el prin intermediul unei prognozei.
Nervul și controlul: cum se comportă Busuioc când sare de pe scaun
Întrebat cum reacționează atunci când cineva reușește să-l enerveze, Busuioc a fost cinstit: „Sunt rău, dar țin în mine, știi? Și la un moment dat probabil că răbufnesc foarte tare. Mai țip.” Apoi a specificat ceva important: „Dar nu dau. Asta pot să afirm cu toată tăria, că nu dau. Dacă e să dau, dau cu pumnul în uși. Și le rup. Chiar le rup.”
Pentru a ilustra, și-a amintit de un episod din perioada studenției. Busuioc studiază la Facultatea de Teatru și, la un moment dat, nervii l-au împins să lovească o ușă – inițial a spus cu pumnul, apoi s-a corectat și a clarificat că, de fapt, o lovise cu capul. Ușa era solidă, din clădirea Institutului de teatru, datând din 1906. „Și am spart-o. De nervi.” Episodul arată un om capabil de reacții fierbinți, dar care a găsit o cale mai puțin periculoasă de a-și descărca energia – nu pe oameni, ci pe obiecte.
„Acum nu mai dau cu pumnii în uși că m-am mai liniștit,” a adăugat el, sugerând că maturitatea i-a oferit o mai bună stăpânire de sine. Dar amintirea rămâne – dovada unei persoane care a trebuit să-și învețe limitele pe propriul corp și pe propriul impuls.
Florin Busuioc rămâne o figură complexă în cultura de masă românească – actor, prezentator meteo, prieten al unei colege care devine editor literar. Observațiile lui asupra teatrului, vremii și naturii umane au o coerență ciudată, ca și cum fiecare domeniu ar fi doar o fațetă a aceleiași preocupări mai largi: cum rămâne omul relevant și echilibrat într-o lume în schimbare constantă.
