Pentru lichidarea unui popor se începe prin a-i “altera”, a-i şterge memoria: îi distrugi cărţile, cultura, religia, istoria şi apoi altcineva îi va scrie alte cărţi, îi va da altă religie, altă cultură, îi va inventa o altă istorie (de origine latină ori slavică, după momentul politic). Între timp, poporul începe să uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală. Noile forme “istorice” vor aduce elemente şi simboluri noi de adoraţie care le vor îndepărta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor rămâne undeva, la un etaj inferior al cunoaşterii, numai câteva cuvinte, expresii, tradiţii, impresii, fragmente, nume de localităţi, munţi şi ape, fără un înţeles aparent. Formele vechi care cândva au ocupat valenţa transcedentalului vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componenţa şi funcţia” noului popor” aşa cum s-a întâmplat cu noi!
ŢARA ZEULUI SAUE
În anul 1961 cercetătorul clujean N. Vlassa săpând cam la 20 de km de comuna Tartaria, la o colină numită Turdaş, găseşte în stratul cel mai de jos al acesteia o groapă umplută cu cenuşă. Pe fundalul ei au fost găsite statuetele unor idoli străvechi, o brăţară de scoici marine şi trei tăbliţe de lut, acoperite cu un scris pictografic, alături de corpul ars şi dezmembrat al unui om matur. Descifrarea tăbliţelor ne aduce în faţa unei scrieri presumeriene şi a unei enigme “mortul copt”. La vechii sumerieni, în cinstea marelui zeu Saue, preotul principal la împlinirea anilor de slujit era ars. Aruncând o privire rapidă pe harta României în zona Tartariei vom descoperi nume ciudate, fără nici un înţeles pentru o persoană neiniţiată, vom găsi ţara zeului Saue. Domnul P.L. Tonciulescu în cartea “De la Tartaria la Ţara Luanei” publică la pagina 22 şi o hartă intitulată “Urmele zeului Saue” din care citez localităţi şi râuri cu rezonanţă care aminteşte de acest zeu străvechi, local: satul Săuleşti pe valea Mureşului, la sud de Turdaş, lângă Tartaria puţin mai la Nord şi tot pe malul stâng al Mureşului, satul Seusa, ceva şi mai la Nord întâlnim Seulia de Mureş, undeva mai sus de pârâul Saulia, afluent al râului Luduş, la confluenţa celor de mai sus avem comuna Seulia şi satul Săuliţa, în judeţul Bihor, comuna Nojorid avem satul Saua-eu. Şi dacă continuăm călătoria pe harta României pe Someşul Mare, pe apele Zalăului găsim zeci de statuete cu nume derivate din ale marelui zeu: satul Ili-Sua, râul Sieu, comuna Siuet, Sieu-Magheruş, Christur-Sieu, Sieu Odorhei, până şi Sieu-Sfânt. De acum 7,000 de ani cam atâta ne-a rămas.
Oare în străfundul acestor aşezări, dacă arheologii ar săpa, ar mai căuta, nu s-ar mai descoperi nimic?
Oare singurele vestigii lăsate de strămoşii iubitori ai zeului Saue să fie numai cele de la Tartaria?
ALEŞII LUMII
Spaţiul carpato-dunărean a fost leagănul civilizaţiei ariene care va da lumii cea mai bogată şi variată societate de zei şi concepţie religioasa, preluată aproape de toate religiile lumii. Domnul Nicolae Miulescu în “Dacia – Ţara Zeilor” – colecţia Trik – va descrie o lume mitologică, necunoscută nouă. În cea mai veche poveste a genezei lumii, cea vedică se spune: “Când zeului suprem i-a plăcut Pământul, el a dat naştere prin a sa respiraţie la şapte zei ai Genezei lumii. Conducătorul acestui grup a fost Daksha. Acesta, după ce s-a uitat peste tot pământul, a găsit cel mai frumos loc pe care-l va popula în timpul nopţii cu primii 10,000 de fii ai săi, fiii lui iubiţi, fiii lui aleşi, aleşii lumii, “the chosen people“. În timpul zilei, el împreună cu ceilalţi zei au creat animalele, păsările, etc. Dar El, Daksha, va realiza că a uitat să-şi înmulţească fiii, aşa că va crea Femeia. După multe încercări, el va găsi felul cum să-i înmulţească. El, Daksha, este considerat ca mare zeu al genezei lumii dar şi zeu al sexului. Fiii lui, dacii, vor trăi pentru un timp în ţara zeilor – Dacia, dar o parte din ei o vor părăsi, pentru a popula lumea. Ei nu o vor uita şi se vor întoarce din când în când pe drumul zeilor, drumul BYK-ului (vezi râul Bicului – Chişinău şi drumul Bicului, Bicului haiducului – Dimitrie Cantemir), descris de Upanishada Kanshitaki – în pelerinaj în ţara Dacia ţara zeilor. Ce ne-a rămas de la ei veţi întreba? Ne-au rămas localităţi, munţi, văi şi ape cu numele vechilor zei vedici:
1. OM – expresie monosilabică exprimând suprema invocare a zeului suprem. În nici un templu vedic nu se începe slujba înainte de a se pronunţa această silabă “OM”. La noi acasă, în Dacia, noi ne chemăm oameni, avem chiar şi un munte “OM-ul”. Aparent muntele păstrează numele OM potrivit credinţei vedice care afirmă că acolo s-ar fi găsit marele sanctuar vedic.
2. NAGAS – reprezintă spiritele rele, un fel de semizei, dragoni. Rămâne păstrat în Nehoi, Negesina, etc. Descrierea acestor dragoni se potriveşte cu şarpele-dragon descoperit la Timiş.
3. KUCEA-CUCEA – zeităţi lunare – vezi sate, nume şi localităţi: Cucea, Cuceu, Cucerdea, etc.
4. ARKA – numele zeului Soarelui la începuturile religiei vedice (mai târziu înlocuit de Mitra, apoi de Surya).
5. MITRA – Zeul Soarelui este unul dintre cei mai vedici zei. A fost preluat de creştini. Sf. Demetries cât şi Mitro sunt patronii lunii Septembrie. Lângă Olteniţa la Mitreni au fost descoperite mâinile unui “păgân” închinate zeului Soarelui.
6. SURYA – Numele zeului Soarelui în lumea vedică de mai târziu. Păstrat în numele muntelui Suryanu – din vatra dacică. Deschideţi harta României şi-l veţi găsi în mijlocul fiilor săi daci – în zona Orăştiei. Surya a fost numită mai târziu şi una din fiicele zeului Solar.
7. TAMASA – zeul întunericului, al ceţurilor dese de pe pământ. Păstrat în Tamaş lângă Bucureşti, Tamaşi-dava, Tamaşi-fava, Tamasfalău (lângă Braşov).
8. TAMASNA – numele celui de al patrulea Manu, unul dintre “domnii” vezi localitatea – Tamaşa, Tamasaşa (lângă Făgăraş).
9. MOCSA – însemnând “Împărăţia lui Mo, principiul dezintegrării – păstrat în numele comunei Mocsa. Zal-mocsa – Zalmoxes – să fie derivat tot din acesta?
10. GURU – nume dat maeştrilor profesorilor, învăţătorilor care fac cunoscute scrierile vedice: comuna Guruieni, Gurustan sau “gurueţii” , piramidele de pământ de la Sona, Făgăraş.
11. DHARMA – zeu al justiţiei şi al principiului dreptăţii; vezi localităţile Dărmăneşti, Darmănesti, etc.
12. CAMA – zeul iubirii – Comăneşti, Comar, Comarzana, etc.
13. BHARATA (Bhara-ta) este numele eroului carpato-danubian care a condus masele de păstori cucerind valea mijlocie a Indusului. Numele acestuia este păstrat ca Baratau cel mai înalt vârf din munţii Baraolt; avem, de asemenea, localităţile Bara, Barău, Barăşti, etc.
14. BHUTA – spirit rău – vezi Buta, Butoni, Butanu
15. AGNI – zeul focului, şi/ori al arderilor, numit şi Pavaka, Pria: vezi aşezările Agni-ta, Pava, Pria
16. APA (Apaci) – zeiţa apelor binefăcătoare – vezi localităţile Apa, Apalina.
17. DANU – mama ploilor şi a pajiştilor bogate – Danubiu, apa sfântă a vedicilor carpato-danubieni.
18. ARA (Arya) – numele ţinutului notat al poporului “Arian” – carpato-danubian. Numele zonei din jurul masivului Rarău, de unde izvorăşte râul Arara numit Siret. În locul unde a fost ARA acum este un loc numit ARAMA.
