Siegfried Mureșan a depus sâmbătă, 26 septembrie, programul de guvernare și lista celor 16 miniștri în Parlament, marcând un moment decisive în formarea noului Executiv.
„Aștept să prezint oamenilor viziunea mea pentru România”, a răspuns Mureșan atunci când a fost întrebat despre obiecțiile lui Sorin Grindenau și altor voci care cred că procesul de formare a guvernului a fost prea rapid sau improvizat. Replică aparent liniștit-diplomatică, dar cu muchie: el spune că nu se apără, ci pornește atacul din primul pas. Asta înseamnă că următoarele zile vor fi decisive nu pentru validarea unui program, ci pentru percepția publică a competenței acestui Cabinet.
Programul concret: de la retoric la 372 de măsuri
Mureșan a subliniat în declarații că s-a depus „un program extrem de concret, detaliat, amplu, cu 372 de măsuri concrete pe care Guvernul le va face pentru România”. Fiecare măsură contează, pentru că electoratul pe care îl servește coaliția UDMR-PNL-USR nu crede în promisiuni vagi. Cele 372 de inițiative acoperă patru piloni pe care premierul i-a enumerat clar: o România modernă, prosperă, dreaptă și sigură.
Sub „modernă” se ascunde o reducere agresivă a birocratiei și o digitalizare a serviciilor publice – lucru care sună bine în teorie, dar care în practică înseamnă restructurări în administrație și rezistență din partea aparatelor existente. Sub „prosperă” se află promisiunile economice: salarii mai mari, pensii indexate și locuri de muncă noi, dar și menținerea cotei unice și a lipsei de noi impozite în 2027, o promisiune curajoasă într-un an când deficitul bugetar rămâne mare. Sub „dreaptă” stă tot: combaterea corupției și a evaziunii fiscale, o aplicare mai riguroasă a legii. Sub „sigură”, apărarea și investițiile în producția de energie, într-o vreme când facturile la electricitate rămân o problemă de clasă medie.
Cifra de 372 de măsuri poate părea un număr compus să impresioneze, și probabil că și-și are rolul în comunicarea de presă. Dar măsurile nu sunt egale: unele sunt transformatoare, altele sunt deja în proces. Comisia de audit extern a acestui program va fi, de fapt, Parlamentul în audierile miniștrilor.
Echipa ministrală: continuitate și o singură independentă
Lista de 16 miniștri pe care Mureșan a depus-o ieri stabilizează incertitudinea. Majoritatea sunt figuri deja cunoscute din Cabinetul Ilie Bolojan sau din guvernele anterioare: Mircea Abrudean (MAI și viceprim-ministru), Radu Miruță (Apărare și viceprim-ministru), Tánczos Barna (Agricultură și viceprim-ministru), Alexandru Nazare (Finanțe), Oana Gheorghiu (Sănătate), Raluca Turcan (Muncă), Sebastian Burduja (Energie) – toți sunt membri stabili în structurile de putere ale PNL. USR trimite Drulă la Transporturi, Pîslaru la Investiții și o linie de miniștri cu profil tehnic. UDMR își consolidează pozițiile cu trei miniștri, inclusiv Cseke Attila la Dezvoltare, al cărui vot și influență sunt necesare pentru majoritate.
Un detaliu: Andrea Chiș, propusă la Justiție, este singura care nu vine direct din rândurile unui partid politic. Independența sa poate fi percepută ca depolarizare sau, mai radical, ca absență de putere de negociere într-un Cabinet foarte marcat de partaj. Sănul acestei echipe nu vine din radicalitate, ci din stabilitate: sunt oameni care deja lucrează la aceste dossiere sau le cunosc din trecut. Pentru cititorul care se întreabă dacă Mureșan va aduce vreo schimbare, răspunsul provizoriu este: schimbarea în tone și prioritate, nu în fețe.
Ce urmează: o săptămână decisive
Calendarul este strâns. Audierile miniștrilor trebuie încheiate în câteva zile, apoi votul de investitură al Cabinetului. Dacă trec ambele, Mureșan devine premier efectiv și are 100 de zile să demonstreze că cele 372 de măsuri nu sunt doar hârtii. Dacă se opun, România intră în anticipate – o perspectivă care și cea mai mare parte a clasei politice vrea să o evite.
Declarația lui Mureșan către Grindenau – „aștept să prezint oamenilor viziunea mea” – nu este răspuns la critici, este mobilizare pentru săptămâna care vine. Spune implicit: dacă aveți obiecții, faceți-o în plen, în fața instituțiilor și a publicului. Nu în umbre. E glanda unui om care știe că jocul se joacă acum, în public, și că fiecare minut de așteptare poate fi folosit de opozanți. Următoarele șapte zile vor spune dacă calculul lui e corect.
