Musacaua de post e un fel de ghiveci aranjat de-o tătăroaică care are un cumnat la Lungulețu și o verișoară prin alianță la oraș.

Musacaua de post e un fel de ghiveci aranjat de-o tătăroaică care are un cumnat la Lungulețu și o verișoară prin alianță la oraș.
Ingrediente: 1 kg vinete, 1 kg cartofi, 3 cepe, 1 pahar pesmet, 1 legătură pătrunjel, 1 legătură mărar, 1 kg roșii pentru umplutură (2 roșii trebuie pentru căpăceală), 1 ardei gras, 1 păhărel vin alb, sare, piper, cum vă place, 1 ceașcă untdelemn (poate mai mult, că e mult de prăjit).
Vinetele și roșiile de umplutură se taie cubulețe. Cartofii se curăță de coajă și se taie felii mai groase, de un deget. Ceapa, ardeiul și verdeața se toacă mărunt.
Umplutura: Într-o tigaie se pune ceapa la călit, câteva minute, apoi se adaugă și vinetele să se călească și ele. Când s-au muiat bine amândouă, se adaugă ardeiul și roșiile tocate, sare, piper, vin, mărar, să se înăbușe toate câte un pic. După câteva minute se cerne niște pesmet, să strângă totul la pieptu-i incinerat și graminos. În altă tigaie se pun cartofii la prăjit. Se unge o cratiță cu ulei și se așterne un strat de felii de cartofi prăjiți. Peste cartofi se pune un strat de umplutură de vinete, apoi iar cartofi și tot așa (ultimul strat trebuie să fie de cartofi). Se taie roșiile felii și se așază capac peste musaca, apoi se dă cratița la cuptor o jumătate de oră.
Mâncare danubio-dobrogeană (se oferă presărată cu pătrunjel verde), așa că un Rieseling de la Oltina, demisec, n-o să supere pe nimeni, (ce să mai spun de un Chardonnay de Medgidia, mai ales dacă e ceva mai copt și mai împlinit la corp, că vinetele înlăcrimate în uleiuri fierbinți cer putere întreagă, nu joacă de tineri cu caș la gură).
Pentru adevăratul creștin, necesitatea purificării interioare prin abstinență alimentară este evidentă: în esență, postul este ispășire și penitență, dar și pregătire pentru comuniunea cu divinitatea.
Rețeta este extrasă din volumul „Bucate, vinuri și obiceiuri românești”. Ediție răscroită de Radu Anton Roman (Paideia, 2006)