„Descoperită în 1955 de către învăţătorul Leon Barte din Parva, Peştera Tăușoarelor suscintă şi acum interesul nu doar al speologilor, ci şi al cercetătorilor din mai proaspătul domeniu al ocultismului şi evenimentelor paranormale. Şi asta pentru că în zonă, de-a lungul timpului s-au petrecut evenimente care nu au putut fi explicate prin logica omenească.
Situată în sud vestul Munţilor Rodnei, pe versantul stâng al Văii Izvorul Tăușoarelor, la o altitudine de aproape 1000 m, Peştera Tăușoarelor fascinează nu doar turistul care reuşeşte să obţină aprobare pentru vizitare, dar chiar şi pe speologi, oameni care au văzut multe asemenea drumuri subterane care brăzdează munţii. O multitudine de galerii şi patru râuri subterane care apar de mai multe ori şi se pierd sub stânci, vin să înfrumuseţeze locul, dându-i un aer misterios.
Prima descoperire ciudată a fost făcută în anul 1967 de Marin Teodoru, un învăţător pensionar pasionat de speologie. Acesta a remarcat trei nişe în caverna denumită Sala Ursului, cu diametrul de circa 15 cm, dispuse sub forma unui triunghi cu baza în sus şi având o distanţă de aproape un metru şi jumătate între vârfuri.
Dacă primele două firide aveau o adâncime de circa 30 – 35 cm, terminându-se brusc, cea de a treia, vârful, părea mult mai lungă. “Tata povestea că a luat bastonul de care se folosea şi l-a băgat pe nişă, dar nu i-a dat de capăt.
A fost convins că dincolo de acel perete se mai găseşte ceva”. Cu toate acestea, domnul Teodoru nu a spus nimic despre descoperirea celor trei nişe pe care, mai mult, le-a astupat cu pietre şi călcare din peşteră. “Se temea să nu le vadă şi alţii şi să sape acolo, să distrugă peştera. Pentru că el era convins că în partea cealaltă se ajungea printr-o galerie pe care a căutat-o câţiva ani buni”.
În cele din urmă a găsit o mică galerie subterană de trecere. Ce a văzut domnul Teodoru în peşteră, nu se ştie. Nu a vrut să le povestească nici măcar copiilor săi.
“Ne-a spus doar că peşterile din munţi ascund adevărata civilizaţie. Părea de-a dreptul fascinat de ceea ce văzuse acolo. La un moment dat nu a mai rezistat şi a scris o carte pe care a publicat-o încă prin 1978. Doar că era scrisă sub forma unor povestiri fantastice. Spunea că nu vrea să afle comuniştii ce e acolo, că ar distruge totul. A lăsat în urma lui un manuscris pe care trebuia să îl publicăm noi peste mai mulţi ani, când românii ar fi fost în stare să înţeleagă unele lucruri”.
Dar manuscrisul a pierit într-un incendiu care a distrus casa la câteva săptămâni după decesul domnului Teodoru, fără ca cineva să fii aflat secretul peşterii. Ceea ce i-a uimit pe primii speologi a fost descoperirea unor schelete de urşi din două specii: ursus arctos şi ursus spealeus.
Cele două specii se pare că au convieţuit împreună în acele galerii subterane, lucru care contravine tuturor cunoştinţelor despre aceste două specii. În plus, oasele erau dispuse într-un mod ciudat, circular, partea de nord spre nord vest şi sud fiind ocupată de ursus arctos şi cea de nord spre nord est şi sud, de ursus spealeus.
Cum este puţin probabil că urşii să fii murit întâmplător în acele poziţii, se presupune că ei au fost aşezaţi de cineva într-un anumit scop. Arheologii spun că poate fi vorba despre un cult al omului primitiv închinat ursului. Dar chiar şi această ipoteză pare şubredă în faţa existenţei celor două specii alternativ aşezate.
O altă descoperire bizară o constituie “bilele de Tăușoare”, despre care nimeni nu poate afirma cu exactitate cum s-au format. Bilele se găsesc încastrate în peretele calcaros şi în podeaua părţii din peştera căreia i-au împrumutat numele, Sala Bilelor. Unii dintre cei care au vizitat locul afirmă că uneori, dacă asculţi atent, poţi auzi murmure ce par a veni din interiorul bilelor.”
Sursa: https://decenei.com/2016/08/19/fenomene-paranormale-in-pestera-tausoarelor
