O poiană din Munţii Apuseni are o caracteristică ce nu se mai întâlneşte în alte zone din ţară. Apa, pur şi simplu, se pierde prin pământ.
Este vorba despre Poiana Ponor situată în apropiere de Padiş, în partea central-vestică a Parcului Natural Apuseni. În 2003, a fost declarată zona de conservare specială a diversităţii biologice. Unică si surpinzătoare prin particularităţile sale, poiana oferă un cadru spectaculos indiferent de anotimp. Poiana Ponor este o depresiune închisă, împrejmuită de culmi înalte, parţial împădurite.
Suprafaţa poienii, cu iarbă măruntă, se prelungeşte pe culmile înconjurătoare spre bazinele vecine. Faptul cel mai remarcabil în această poiană este sistemul de pierdere al apei, care se face în patul râului prin orificii strâmte, acoperite de nisip fin numite sorburi. În cazul unui nivel de ape scăzute fenomenul de manifestă prin două sorburi. În situaţia nivelelor ridicate ale apei, determinate de ploi persistente sau de topirea zăpezii, aceste sorburi nu mai pot drena întreaga cantitate de apă care se acumulează depăşind patul normal al râului. Pe măsură ce apa creşte şi inundă zone de obicei uscate, intră în funcţiune noi sorburi.
Apa izbucului provine din Şesul Padiş, respectiv din pierderile prin ponoare ale Văii Trânghieştilor, Gârjoaba, şi altele. De la izbucul, părâul are un mic sector cu pat înclinat, după care coteşte brusc spre dreapta şi trece la un curs domol, meandrat, străbătând poiana plată, uşor înclinată, pe o distanţă de circa 240 de metri, pentru a se pierde în sistemul de sorburi, de unde şi denumirile de Poiana Ponor, respectiv râul Ponor.
💧 Sorburi – porțile spre adâncuri
În inima poienii curge un pârâu care dispare literalmente în pământ, prin mici orificii naturale numite sorburi. Acestea sunt acoperite de un strat fin de nisip și funcționează ca niște pâlnii naturale, înghițind apa fără urmă. În perioadele secetoase, sunt vizibile doar două sorburi active, dar în timpul ploilor torențiale sau primăvara, când zăpezile se topesc, sistemul carstic devine copleșit și se deschid alte sorburi suplimentare.
Un fapt mai puțin cunoscut: în anii foarte ploioși, întreaga poiană se poate transforma într-un adevărat lac temporar, o imagine ireală care amintește de peisaje nordice.
🔍 Curiozități mai puțin știute:
-
Sistemul de drenaj din Poiana Ponor este conectat cu rețeaua de peșteri și goluri carstice de sub platoul Padiș, unele încă neexplorate complet. Speologii români și străini vin anual aici pentru expediții subterane.
-
În funcție de cantitatea de apă acumulată, sorburile funcționează alternativ sau simultan, dovedind că solul are un sistem de autoreglare natural extrem de complex.
-
Zona este un habitat pentru specii rare de plante și animale, iar în apropierea poienii se pot observa uneori ursul brun, jderul de copac sau cocoșul de munte, toate protejate prin lege.
-
Datorită caracteristicilor carstice, apa care dispare în sorburi poate reapărea la distanțe mari, în alte peșteri sau izbucuri, unele chiar la zeci de kilometri distanță. Traseul subteran este în mare parte necunoscut și extrem de greu de cartografiat.
🥾 O destinație de vis pentru drumeți
Poiana Ponor poate fi explorată pe jos, printr-un traseu accesibil din Padiș. Este o destinație perfectă pentru cei care iubesc natura autentică, liniștea, și peisajele care îți taie răsuflarea. Iarna, locul capătă o frumusețe aparte, când zăpada acoperă totul, iar misterul sorburilor devine și mai adânc.
🔚 Un colț de lume care pare rupt din altă realitate
Într-o țară plină de comori naturale, Poiana Ponor este una dintre cele mai bizare și spectaculoase minuni geologice, un loc unde pământul înghite râurile și le ascunde în tainele sale milenare. Fie că ești pasionat de drumeții, speologie sau pur și simplu cauți liniște și aer curat, aici vei găsi un refugiu și o lecție vie despre puterea și misterul naturii.
