În maternitatea Spitalului Orășenesc Vișeu de Sus există o încăpere despre care personalul medical vorbește rar și numai între ei. Nu este nimic neobișnuit la prima vedere. Pereți albi, aparate de monitorizare, lumină rece de neon, un pat de naștere metalic și dulapuri cu instrumente sterile.
Este sala de nașteri numărul 2.
În documentele spitalului nu apare nimic special despre ea. A fost construită în 1978, odată cu extinderea maternitații. De atunci, mii de copii s-au născut acolo.
Și totuși, există un detaliu pe care medicii și moașele îl știu bine, dar pe care nu îl menționează niciodată pacientelor.
În nopțile de furtună, când nașterea devine complicată, când monitorul fetal începe să arate variații îngrijorătoare și tensiunea din încăpere crește, apare uneori un miros de tei și lavandă.
Nu vine din niciun parfum.
Nu vine din nicio plantă.
Nu există nicio sursă.
Și uneori, în acele momente, moașele simt ceva straniu.
O presiune ușoară pe mâini.
Ca și cum altcineva le-ar ghida gesturile.
Casa de pe locul spitalului
Cu trei ani înainte ca maternitatea să fie construită, pe acel teren se afla o casă veche de lemn.
Casa Anei Borca.
În Vișeu de Sus, aproape toată lumea știa cine fusese Ana. Nu pentru că ar fi fost bogată sau importantă în vreun fel oficial. Nu fusese niciodată angajată a unui spital și nu avusese diplome.
Dar timp de peste patruzeci de ani, în casele de lemn din Maramureș, aproape fiecare copil fusese adus pe lume de mâinile ei.
Ana Borca se născuse în 1901.
Mama ei fusese moașă.
Și mama mamei ei fusese moașă.
Era o tradiție transmisă între femei, din generație în generație. Nu exista manual, nu existau cursuri. Existau doar ani de observație, de practică și de nopți petrecute lângă femei care aduceau viața pe lume.
Ana avea douăzeci și doi de ani când a asistat prima naștere singură.
Se spune că atunci când copilul a plâns prima dată, ea a ieșit afară în curte și a stat câteva minute privind cerul, fără să spună nimic.
După aceea a început să țină socoteala.
Într-un caiet negru cu coperte de carton.
Pentru fiecare naștere scria doar atât:
data
numele mamei
ora
și un cuvânt.
Bine.
sau … Articolul complet pe ROJ.RO
