Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala.
Baietelul era mic,
Iar scoala era mare.
Dar cand baietelul a vazut
Ca intrarea in clasa lui
Se facea printr-o usa direct din curte,
A fost foarte fericit,
Iar scoala nu i s-a mai parut
Atat de mare ca la inceput.
Intr-o dimineata
Cand baietelul se afla in clasa,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astazi o sa facem un desen.”
„Grozav”, s-a gandit baietelul,
caci ii placea mult sa deseneze.
Stia sa deseneze o multime de lucruri:
Lei si tigri,
Pui si vaci,
Trenuri si vapoare …
Si si-a scos cutia cu creioane colorate
Si a inceput sa deseneze.
Dar profesoara a spus: „Asteptati !
Nu incepeti inca !”
Si a asteptat pana i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti.
„Acum o sa desenam flori”,
a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gandit baietelul,
caci ii placea sa deseneze flori.
Si a inceput sa deseneze flori frumoase,
Si le-a colorat in rosu, portocaliu si albastru.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Asteptati ! Va voi arata eu cum sa colorati.”
Si a desenat o floare rosie cu tulpina verde.
„Acum puteti incepe”, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la floarea profesoarei,
Apoi s-a uitat la floarea lui.
A lui era mai frumoasa decat a profesoarei,
Dar n-a mai spus nimic.
A intors doar foaia
Si a desenat o floare ca a profesoarei,
Era rosie cu tulpina verde.
Intr-o alta zi,
Cand baietelul intrase in clasa prin
Usa din curte,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Azi o sa facem ceva din argila.”
„Grozav”, a spus baietelul,
Caci ii placea sa lucreze cu argila:
Serpi si oameni de zapada,
Elefanti si camioane, …
Si a inceput sa framante bucata de argila.
Dar profesoara a zis:
„Stati ! Nu sunteti gata sa incepeti …”
Si a asteptat pana cand toti copiii au fost gata.
„Acum o sa facem o farfurie”,
a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gandit baietelul,
caci ii placea sa faca farfurii.
Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Asteptati, va arat eu cum sa faceti !”
si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.
„Asa, acum puteti incepe”, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei,
Si apoi la ale sale.
Ii placeau mai mult farfuriile lui,
Decat farfuria adanca facuta de profesoara,
Dar n-a spus un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare
Ca si cea facuta de profesoara .
Si foarte curand, baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca
Si sa faca lucruri ca si cele facute de profesoara.
Si foarte curand
n-a mai facut nimic de unul singur.
Si s-a intamplat intr-o zi
Ca baietelul si familia lui
s-au mutat intr-o alta casa,
intr-un alt oras.
Si baietelul a trebuit sa mearga la alta scoala.
Scoala noua era si mai mare,
Si nu avea nici o usa
Prin care sa intre direct din curte in clasa lui.
Trebuia sa urce niste trepte inalte
Si sa mearga de-a lungul unui coridor lung
Pana ajungea la clasa lui.
In prima zi de scoala,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astazi o sa facem un desen”.
„Grozav”, si-a zis baietelul,
si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca.
Dar ea n-a spus nimic.
s-a plimbat doar prin clasa.
Cand a ajuns langa baietel, i-a spus:
„Tu nu stii sa desenezi ?”
„Ba da”, a zis baietelul, „ce desen sa facem ?”
„Nu stiu pana nu-l faci”, a zis profesoara.
„Cum sa-l fac ?”, zise baietelul.
„Cum vrei tu”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen,
si l-ati colora la fel,
cum sa stiu cine l-a facut ?”
„Nu stiu”, zise baietelul
si a inceput sa deseneze o floare rosie
cu tulpina verde …
Creativitatea trebuie incurajata, nu mai putem lucra dupa sabloane, doar animalele imita pentru ca au fost dresate sa faca acest lucru. Oamenii au ratiune si mii de ganduri pe ar trebui sa le puna in practica.
DISTRIBUIE SI TU ACEASTA POVESTE PANA LA URMA ESTE VORBA DESPRE DEZVOLTAREA COPIILOR NOSTRI!
Sursa: http://e-psihologonline.ro