Banii primiți de la părinți, copii, frați sau alte rude nu sunt, în mod automat, o problemă fiscală. Problema apare când suma nu poate fi explicată. Nu contează doar cine ți-a dat banii. Contează dacă poți arăta de unde îi avea persoana respectivă, de ce ți i-a dat și pe ce traseu au ajuns la tine.
În România, discuția despre „bani de la rude” a devenit mai serioasă după întărirea controalelor pe persoane fizice și după introducerea cotei de 70% pentru veniturile a căror sursă nu poate fi identificată. Mulți oameni aud greșit mesajul și trag concluzia că orice transfer bancar de la familie trebuie declarat sau impozitat. Nu este așa. ANAF a precizat în 2025 că „transferurile/sumele date/încasate de la rude” se pot încadra la donație, dar manual sau datorie, iar acestea pot fi surse neimpozabile, în funcție de situația concretă. Tot ANAF spune că darurile de la evenimente de familie, precum nunți sau botezuri, nu au obligație declarativă pentru contribuabil și reprezintă venituri neimpozabile.
Dar aici apare partea practică. Dacă primești 2.000 de lei de la părinți, pentru cheltuieli curente, nu va interesa pe nimeni în mod normal. Dacă primești 40.000 de euro, apoi cumperi apartament, mașină sau depui bani cash în cont, banca poate întreba, iar ANAF poate verifica, dacă apar diferențe mari între veniturile tale declarate și banii folosiți.
Banii de la rude nu se impozitează automat
Regula de bază este simplă: dacă banii sunt o donație reală, un dar de familie sau un împrumut real, nu sunt tratați ca venit salarial, venit din activități independente sau venit comercial al persoanei care îi primește. Nu depui Declarația unică doar pentru că mama ți-a trimis bani, fratele ți-a împrumutat o sumă sau bunicii ți-au dat un ajutor pentru casă.
ANAF spune însă un lucru important: în verificarea situației fiscale personale, inspectorii se uită la intrările și ieșirile de bani, la creșterea patrimoniului și la scăderea acestuia. Mai clar spus, se uită dacă ai avut bani declarați sau surse neimpozabile reale pentru cheltuielile făcute. În cazul banilor primiți de la rude, ANAF poate verifica dacă ruda chiar deținea suma și dacă există trasabilitatea banilor dați și primiți.
Asta schimbă complet discuția. Nu ajunge să spui „mi-a dat tata”. Trebuie să poți arăta, la nevoie, că tata avea banii din salarii, pensie, economii, vânzarea unui teren, retragere din cont, dividende, chirii declarate sau altă sursă legală. Dacă suma vine dintr-o pungă cu bani cash, fără explicații, fără extrase, fără contract, fără nimic, devine greu de apărat.
Ce înseamnă donație, dar manual sau împrumut
În dreptul civil, donația se face, ca regulă, prin act autentic la notar. Codul civil prevede și excepții: donațiile indirecte, donațiile deghizate și darurile manuale. Pentru bunurile mobile corporale, darul manual este posibil până la valoarea de 25.000 de lei și presupune acordul părților plus predarea bunului.
La bani, situația trebuie tratată cu prudență. Pentru sume mici, uzuale în familie, mențiunea din transfer poate fi suficientă în practică: „ajutor familial”, „dar”, „sprijin părinți”, „cadou”. Pentru sume mari, mai ales când urmează o achiziție importantă, este mai sigur să existe un înscris: contract de împrumut sau act de donație, în funcție de realitate.
Dacă banii trebuie returnați, nu scrii „donație”. Faci contract de împrumut. Treci suma, data, persoanele, termenul de restituire și modul de plată. Dacă nu se percepe dobândă, scrii clar că împrumutul este fără dobândă. Dacă este donație, nu o maschezi ca împrumut doar ca să pară mai simplu. La o verificare, contradicțiile se văd repede: în bancă apare „împrumut”, dar banii nu se mai returnează niciodată; sau apare „cadou”, dar după un an dai bani înapoi.
Ce poate cere banca
Banca nu stabilește impozite. Nu este ANAF. Dar banca are obligații legale împotriva spălării banilor și finanțării terorismului. Legea cere instituțiilor financiare să își cunoască clientul, să înțeleagă scopul relației de afaceri, să monitorizeze tranzacțiile și, unde este cazul, să se uite inclusiv la sursa fondurilor.
Asta înseamnă că banca poate cere documente când suma este mare, când tranzacția nu se potrivește cu profilul tău obișnuit, când banii vin din străinătate, când faci depuneri cash repetate sau când apar transferuri fragmentate. Regulamentul BNR obligă instituțiile să aibă sisteme de detectare a tranzacțiilor complexe, neobișnuite, cu valori mari sau diferite de profilul clientului.
Există și praguri legale importante. Tranzacțiile în numerar de minimum 10.000 de euro se raportează către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Transferurile externe în și din conturi, în lei sau valută, de minimum 15.000 de euro, sunt raportate online de instituțiile de credit și financiare. Pentru remiteri de bani, pragul de raportare este echivalentul a 2.000 de euro.
Atenție la fragmentare. Legea tratează ca legate între ele și operațiunile împărțite în tranșe mai mici, dacă au elemente comune: aceleași persoane, aceeași natură a tranzacției, aceleași sume sau același scop. Cu alte cuvinte, nu rezolvi nimic dacă depui 9.500 de euro azi, 9.500 peste două zile și încă 9.500 săptămâna viitoare, sperând că „nu se vede”. Se vede mai rău.
Banca mai aplică măsuri standard de cunoaștere a clientelei la tranzacții ocazionale de cel puțin 15.000 de euro și la transferuri de fonduri peste 1.000 de euro, potrivit Legii 129/2019. Nu înseamnă că orice transfer peste 1.000 de euro este suspect. Înseamnă că instituția trebuie să știe cu cine lucrează și să poată justifica verificările făcute.
Ce poate verifica ANAF
ANAF nu pornește, în mod normal, de la ideea că orice ajutor primit de la părinți este evaziune. Verificarea apare când există risc fiscal: venituri declarate mici, cheltuieli mari, achiziții importante, depuneri cash, transferuri frecvente sau diferențe între ce apare în acte și ce se vede în patrimoniu.
Codul de procedură fiscală spune că riscul de neconformare se stabilește prin diferența dintre veniturile estimate de ANAF și veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori. Diferența este considerată semnificativă dacă depășește 10% din veniturile declarate, dar nu mai puțin de 50.000 de lei.
Într-o verificare a situației fiscale personale, ANAF poate folosi metode indirecte de stabilire a veniturilor. Persoana verificată poate depune documente și explicații. Dacă refuză, nu prezintă actele în termen sau vine cu documente incomplete ori false, organul fiscal poate stabili baza de impozitare ajustată și poate emite decizie de impunere.
Din 2024, miza este mai mare. Veniturile a căror sursă nu poate fi identificată se impozitează cu 70% aplicat asupra bazei impozabile ajustate. ANAF a precizat însă clar că această cotă nu se aplică surselor de fonduri identificate. Exemplul dat de ANAF este direct: dacă părintele sau membrul familiei justifică sursa banilor transferați copilului sau altui membru de familie și a plătit ce avea de plătit, copilul nu datorează impozit pentru banii primiți.
Asta este cheia întregului subiect: banii de la rude nu sunt problema; banii fără sursă sunt problema.
Cum faci corect când primești bani prin bancă
Cel mai curat este transferul bancar, nu cash. La explicația plății, nu lăsa câmpul gol. Scrie simplu și real: „ajutor familial”, „dar părinți pentru avans locuință”, „împrumut conform contract din data…”, „sprijin pentru renovare”, „cadou nuntă”. Nu scrie formule vagi de tip „diverse”, „plată”, „servicii” sau „factură”, dacă nu există servicii sau factură.
Pentru sume mai mari, păstrează un dosar simplu. Nu trebuie biblioraft de firmă. Ai nevoie de contract sau declarație, extrasul de cont al celui care trimite, extrasul tău de cont, dovada sursei banilor la donator, dacă există, și eventual documentul care explică scopul: antecontract de vânzare, factură materiale, deviz de renovare, achiziție auto, plată avans.
Dacă primești bani de la părinți pentru un apartament, varianta bună arată așa: părinții transferă suma din contul lor în contul tău; în detalii scriu „sprijin familial pentru avans apartament”; tu păstrezi extrasul; părinții pot arăta, la nevoie, că banii vin din economii, vânzarea unui bun, salarii, pensii sau altă sursă legală. Dacă suma este mare, mergi pe act scris, preferabil discutat cu notarul sau avocatul.
Varianta slabă arată așa: primești 30.000 de euro cash, îi depui în tranșe, nu ai niciun act, iar când banca întreabă spui „sunt de la familie”. Asta nu este explicație; este începutul explicației.
Ce faci când primești bani cash
Cash-ul nu este interzis. Dar este mai greu de apărat. Dacă primești bani cash de la rude, fă măcar un înscris sub semnătură privată în ziua predării banilor. Treci numele complet, CNP, seria actului de identitate, suma, moneda, motivul, data și semnăturile. Dacă este împrumut, treci termenul de restituire. Dacă este dar, scrie că suma este oferită fără obligație de returnare.
Când depui cash la bancă, fii pregătit să explici. Banca poate cere documente privind sursa banilor, mai ales dacă suma este mare sau nu se potrivește cu istoricul tău financiar. Dacă primești bani din străinătate și intri sau ieși din UE cu numerar de 10.000 de euro sau mai mult, suma trebuie declarată la autoritățile vamale. Regulile UE includ nu doar bancnote și monede, ci și anumite instrumente la purtător și aur în forme precise.
Ce documente păstrezi
Pentru un transfer de familie, cele mai utile documente sunt extrasul bancar al celui care trimite, extrasul bancar al celui care primește, o declarație sau un contract, dovada sursei banilor la persoana care îi dă și mesajele sau documentele care explică scopul transferului. La sume mari, actul autentic la notar poate evita multe discuții, mai ales dacă banii sunt donație și nu împrumut.
Pentru un împrumut între rude, documentul trebuie să spună clar că banii se returnează. Altfel, dacă după câțiva ani nu există nicio restituire, explicația se poate clătina. Pentru o donație, documentul trebuie să spună clar că nu există obligație de returnare. Nu amesteca lucrurile.
Pentru daruri de nuntă sau botez, păstrează lista de daruri, contractul cu localul, fotografii, invitații, extrase de cont și orice dovadă care arată că evenimentul a existat. ANAF a spus că darurile de la asemenea evenimente sunt venituri neimpozabile, dar într-o verificare tot poate conta coerența sumelor cu evenimentul real.
Cele mai frecvente greșeli
Prima greșeală este depunerea repetată de numerar fără explicații. A doua este fragmentarea sumelor, ca să pară sub praguri. A treia este folosirea unor explicații false în transfer: „servicii”, „consulting”, „plată lucrare”, deși banii sunt cadou de la părinți. A patra este lipsa oricărei dovezi privind sursa banilor la persoana care îi dă.
Mai există o greșeală: oamenii cred că dacă banii vin de la o rudă, discuția s-a închis. Nu. ANAF spune că verifică proveniența surselor invocate și trasabilitatea sumelor. Dacă ruda nu poate arăta de unde avea banii, explicația poate deveni vulnerabilă.
Exemple simple
Dacă mama îți trimite lunar 1.000 de lei pentru ajutor, prin bancă, iar în detalii scrie „sprijin familial”, riscul este redus. Este o sumă compatibilă cu o relație normală de familie.
Dacă părinții îți trimit 25.000 de euro pentru avans la apartament, fă transfer bancar, scrie clar scopul, păstrează extrasele și fă un act scris. Dacă banii sunt donație, tratează-i ca donație. Dacă sunt împrumut, tratează-i ca împrumut și stabilește cum îi dai înapoi.
Dacă un unchi îți dă 50.000 de euro cash și nu poate arăta de unde îi are, problema nu este că e unchiul tău. Problema este că suma nu are traseu clar. Acolo banca poate bloca sau întârzia operațiuni până primește documente, iar ANAF poate cere explicații dacă banii apar ulterior în patrimoniul tău.
Poți primi bani de la rude fără să ai probleme cu ANAF sau cu banca. Dar nu trata sumele mari ca pe banii primiți „în plic” la o masă de familie. Pune traseu bancar, scrie explicația corectă, fă act când suma e importantă și păstrează dovada că persoana care ți-a dat banii îi avea legal.
În fața ANAF și a băncii, nu câștigă povestea spusă frumos. Câștigă documentul simplu, coerent și verificabil.
