Furtisagul la albine este un fenomen care apare în special la rasa italiană, atunci când nu mai găseşte cules în natură. Pericolul furtişagului la albine apare, de obicei, în luna august, când stupinele se întorc din pastoral, sau în luna septembrie. De obicei, albinele hoaţe atacă în special regina stupului prădat, ştiind că astfel deznădejdea va cuprinde întreaga colonie, iar ele îşi vor putea atinge mai uşor ţinta. În cazul în care albinele stupului prădat reuşesc totuşi să-şi apere regina, de cele mai multe ori nu reuşesc să-şi apere şi proviziile.
Adeseori, coloniile puternice atacă coloniile mici şi slăbite, mai ales dacă suferă de vre-o boală. Daca colonia atacată este puternică, atacul este respins, mai ales dacă intervine şi apicultorul. Furtişagul întrealbine este generator de multe rele (răspândirea bolilor, desfiinţarea stupinelor etc.). Pentru a nu se ajungeaici trebuie să luăm măsuri de prevenire şi combatere. În general vina declanşării furtişagului aparţine apicultorului.
Semnele furtişagului
1.activitate nenaturală în stupină: unii stupi activează începând cu primele ore ale dimineţii pânătârziu în noapte, alţii stau liniştiţi;
2.luptele de la urdiniş sunt din ce în ce mai vizibile: albinele atacate şi cele invadatoare războindu-se pe viaţă şi pe moarte;
3.zboruri repezi de-a dreptul din stup: fără a se mai opri pe scândura de zbor, de frică să nu seîntâlnească cu păzitoarele stupului, preferând să se ridice pe urdiniş în sus şi de acolo să-şi ia avânt;
4.picioare strânse sub abdomen la ieşirea din stup: indică plecarea cu provizii; la o cercetare maiatentă vom observa că la stupii normali, albinele vin din câmp cu picioarele strânse sub abdomen pentru menţinerea echilibrului şi ies din stup cu picioarele întinse de-a lungul abdomenului.
5.zboruri asemănătoare unei dibuiri : nici o hoaţă nu are să vină de-a dreptul spre locul unde vrea să pătrundă, ci întâi încearcă în dreapta şi stânga, vede unde e paza mai slabă şi caută să se furişezeavând o ţinută care dă de bănuit; adevăratele albine ale stupului însă, vin de-a dreptul pe scândura de zbor, stau o clipă de se odihnesc iar gardienele le recunosc după miros şi apoi le dau drumul să intre;
6.zboruri greoaie, încete şi anevoioase: sunt caracteristice stupilor atacaţi de mai multă vreme, fie din cauză că sunt orfani, fie din cauză că au o populaţie prea mică care nu a fost în stare să facă faţă cueficienţă la atacul dezlănţuit de hoaţe; în acest caz, zborurile sunt greoaie pentru că albinele suntîncărcate la refuz cu mierea prădată;
7.bâzâit pătrunzător şi plin de ameninţări : ce se aude în stup este un alt semn caracteristic stupului prădat; albinele ies neliniştite în faţa urdinişului căutând parcă să iasă în calea prădalnicelor înainteca acestea să fi ajuns la hotarul porţilor păzite; ele înţeapă atunci pe oricine intră în prisacă, văzândun duşman virtual în tot ce mişcă;
8.picătura de miere furată ce iese din guşă: poate fi observată dacă prindem o albină ce iese din stup, bănuită hoaţă, şi o strângem de torace.
9.odată declanşat furtişagul poate genera distrugerea întregii stupine: căci prădătoarele, la rândullor, vor fi atacate de alte colonii mai puternice şi mai numeroase.
