Suedia, care a adoptat o strategie relaxată de combatere a Covid-19, avea la final de aprilie 2020 un număr de 2.274 de persoane decedate, iar România – 650 de morţi. „Comparăm numărul de decese după un an”, au spus atunci cercetătorii suedezi. Ce s-a întâmplat între timp cu „experimentul suedez”, aflăm din analizele presei internaţionale.
Epidemiologul Johan Giesecke, care consiliază Agenţia de Sănătate Publică din Suedia, a susţinut, în 28 aprilie 2020, într-un interviu pentru „Adevărul” că numărul de decese trebuie comparate după un an pentru a vedea eficienţa strategiei „relaxate” adoptată de ţara sa. Suedia avea atunci 18.926 de persoane infectate şi 2.274 de decedaţi, în timp ce România – 11.339 de persoane infectate şi 650 de decese, conform statisticilor din 28 aprilie. La data de 7 aprilie 2021, România are 24.386 de decese la 983.000 de cazuri, iar Suedia – 13.533 de decese la 835.000 de cazuri. Menţionăm că populaţia României este dublă faţă de cea a Suediei, dar comparaţia rămâne relevantă în ceea ce priveşte modul în care sistemele de sănătate ale celor două ţări gestionează persoanele infectate. În România, numărul de persoane infectate este mai mare cu 148.000 de persoane.
Ce s-a întâmplat între timp?
Publicaţia „The New Yorker” face o analiză detaliată a situaţiei din Suedia la un an de la izbucnirea pandemiei. Cifrele arată că Suedia stă mai bine comparativ cu ţări din Europa precum Marea Britanie, Italia, Franţa, însă unii cercetători susţin că situaţia ar trebui comparată cu a altor ţări nordice – unde numărul de morţi este mult mai mic, de exemplu, Norvegia are circa 700 de decese.
Salvarea economiei, clamată ca unul dintre argumentele strategiei relaxate, nu s-a adeverit a fi un motiv întemeiat, având în vedere că scădera economică a ţării a fost similară cu a ţărilor nordice unde s-au luat măsuri stricte – circa 3%. Strategia guvernului a fost criticată inclusiv de regele Carl XVI Gustaf care a susţinut „cred că am eşuat”.
Pe de altă parte, Anders Tegnell, responsabilul de strategia abordată, a susţinut că bilanţul trebuie făcut abia la final de pandemie. Treptat, Suedia a adoptat măsuri de siguranţă sanitară, precum purtarea măştii în mijloacele de transport în comun, interzicerea accesului în casele de bătrâni, majoritatea universităţilor au trecut la şcoala online etc.
„Un simbol al excepţionalismului suedez” Redăm în continuare analiza detaliată realizată de publicaţia „The New Yorker” cu privire la situaţia din Suedia la un an de la izbucnirea pandemiei.
În martie 2020, în timp ce carantine şi interdicţii de călătorie erau impuse în restul lumii, toate restaurantele, magazinele, barurile, muzeele, grădiniţele şi şcolile elementare suedeze au rămas deschise. Oamenii au fost încurajaţi să lucreze de acasă şi să reducă călătoriile, dar ambele au fost opţionale. Măştile nu au fost recomandate şi au fost purtate rareori. Până la sfârşitul lunii martie, au fost permise chiar şi petreceri de până la cinci sute de persoane.
Omul din spatele răspunsului suedez la coronavirus este Anders Tegnell, epidemiologul principal al ţării. Tegnell a lucrat în Zair în timpul epidemiei de Ebola din 1995 şi apoi a servit ca expert în boli infecţioase pentru Uniunea Europeană înainte de a fi angajat de agenţia de sănătate publică suedeză, în 2013. Constituţia suedeză oferă agenţiilor guvernamentale o independenţă extraordinară, aşa că Tegnell şi agenţia de sănătate publică au condus o mare parte din răspunsul la coronavirus.
Tegnell a spus adesea că carantina nu e susţinută de ştiinţă şi că dovezile privind purtarea măştii sunt „slabe”. Poziţia sa este o abatere uimitoare de la consensul ştiinţific, dar susţine că, dacă alte ţări ar fi conduse de experţi, mai degrabă decât de politicieni, mai multe naţiuni ar avea politici precum cea a Suediei. În ţară, Tegnell a devenit un simbol al excepţionalismului suedez, considerat a fi excesiv de rezonabil, echilibrat şi raţional. Susţinătorii l-au lăudat că nu a cedat panicii politice. Purtarea unei măşti în Suedia a fost uneori văzută ca un act împotriva ştiinţei.
„Merită 10%?”
Tegnell a introdus abordarea uşoară asupra pandemiei în martie, pe măsură ce cazurile erau în creştere. E-mailurile interne obţinute de jurnalistul independent Emanuel Karlsten arată că guvernul cel puţin a analizat dacă strategia ar putea duce la o imunitate mai răspândită. Într-un schimb de e-mailuri între Tegnell şi şeful agenţiei finlandeze de sănătate publică, în 14 şi 15 martie, Tegnell a sugerat că menţinerea şcolilor deschise ar putea ajuta tinerii şi pe cei sănătoşi să dezvolte imunitatea mai devreme. Colegii săi finlandezi au menţionat că modelele lor au constatat că închiderea şcolilor ar reduce rata de infecţie la vârstnici cu zece la sută. Tegnell a răspuns: „Merită 10%?”
Cu toate acestea, Suedia pare să se fi stabilit pe strategia sa finală în primul rând printr-un amestec de concluzii ştiinţifice neortodoxe, pragmatism şi folkvett, o noţiune care în suedeză înseamnă „bun simţ”. Niciun epidemiolog nu credea că autoizolarea ar trebui să fie o soluţie pe termen lung. „Carantina este o măsură temporară pe care o faci pentru a-ţi câştiga timp”, a spus David Nabarro, consilier de lungă durată al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi unul dintre trimişii speciali ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pe Covid-19. Dar majoritatea ţărilor nu au reuşit să controleze virusul şi au decis să lase carantina până când un vaccin va deveni disponibil. Acest lucru i s-a părut nesustenabil lui Tegnell.
Suedezii au evitat măştile
Suedia, de asemenea, a evitat măştile. În urmă cu un an, au existat puţine studii care măsurau direct impactul măştilor asupra emisiilor de particule virale şi răspândirea comunităţii a virusului, iar experimentele controlate erau greu de realizat, din motive logistice şi etice. Pe parcursul pandemiei, s-au acumulat dovezi care susţin măştile. O analiză privind efectul purtării măştii în oraşele germane a constatat că este posibil să fie reduse infecţiile cuCcovid-19 cu aproximativ 45%. Un alt studiu a examinat statele SUA şi a constatat că creşterea zilnică a infecţiilor a fost cu 2% mai mică în statele în care purtarea obligatorie a măştii a fost în vigoare de câteva săptămâni.
Până în aprilie 2020, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Centrele pentru Controlul Bolilor din SUA şi alte instituţii medicale din lume au decis că există suficiente dovezi şi au recomandat purtarea măştii. Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor din SUA concluzionează cu fermitate că „datele experimentale şi epidemiologice susţin că folosirea măştii reduce răspândirea Sars-CoV-2”.
Cu toate acestea, Tegnell a rămas nemulţumit. În aprilie 2020, el a scris o scrisoare către Centrul European pentru Controlul Bolilor, spunând: „Argumentul şi dovezile privind limitarea răspândirii Covid-19 de către persoanele asimptomatice prin purtarea măştii nu sunt clare. . . . Argumentele împotrivă sunt cel puţin la fel de convingătoare.” Marea Britanie a renunţat la strategia relaxată Pe măsură ce strategia suedeză a atras atenţia, Johan Giesecke, fostul epidemiolog-şef suedez, a declarat pentru UnHerd, un canal britanic de YouTube, că se aştepta ca rata mortalităţii infecţiei să fie „mult, mult mai mică” decât se raporta în mass-media la acea vreme. „Cred că va fi similară cu o rată a mortalităţii în cazul gripei severe, de ordinul a 0,1%.”
Un studiu al Agenţiei Suedeze de Sănătate Publică a constatat ulterior că rata a fost de cel puţin şase ori mai mare în Stockholm. El a spus că diferenţa dintre acestea dintre politicile Suediei şi ale altor ţări este că: „Guvernul suedez a decis devreme, în ianuarie, că măsurile pe care ar trebui să le luăm împotriva pandemiei ar trebui să fie bazate pe dovezi. Şi când începi să te uiţi în jur la măsurile care sunt luate acum de alte ţări, descoperi că foarte puţine dintre ele sunt bazate pe dovezi.” Tegnell a spus că a fost în contact strâns cu omologii săi din Regatul Unit, care planificau restricţii uşoare în mod similar. Dar cazurile din Marea Britanie au crescut rapid. Pe 16 martie, oamenii de ştiinţă de la Imperial College din Londra au publicat o lucrare, bazată pe un model epidemiologic, prezicând că, dacă nu se impune o formă de carantină, mai mult de 500.000 de britanici vor muri din cauza infecţiilor prevenibile cu Covid-19. O săptămână mai târziu, prim-ministrul, Boris Johnson, a anunţat că guvernul său va închide şcoli, baruri şi restaurante, la fel ca restul Europei. „A fost uşor frustrant”, a spus Tegnell. „Speram cu adevărat că putem duce împreună prin această criză.”
„Judecă-mă peste un an”
Suedia este o ţară de zece milioane de oameni, de dimensiunea Los Angeles-ului, iar aproape douăzeci la sută dintre suedezi trăiesc în Stockholm, cel mai mare oraş al ţării. În aprilie 2020, o versiune pre-tipărită larg răspândită a unui articol realizat de cercetătorii de la Universitatea Uppsala, adaptând modelul Colegiului Imperial, a prezis că, în cadrul strategiei suedeze, 50% dintre suedezii vulnerabili vor fi infectaţi în decurs de 30 de zile, rezultând peste 80.000 de decese până în iulie.
În acea primăvară, virusul a început să se răspândească necontrolat în Suedia. În curând, numărul morţilor per capita a fost printre cele mai mari din Europa. Au fost aduse uşoare modificări sfaturilor către suedezi: vizitele la casele de bătrâni au fost interzise pe 30 martie; oamenii nu aveau voie să se adune în grupuri mai mari de cincizeci. Tegnell a spus că numărul morţilor l-a afectat. „Cred că aceasta a fost o mare frustrare şi un sentiment de eşec pentru noi”, a spus el. Dar a rămas neclintit, spunând deseori, în interviuri: „Judecă-mă peste un an”.
Citeste mai mult: adevarul.ro
