Tag Archives: Evul mediu

În Evul Mediu, ideile ce contraveneau dogmelor impuse de Biserica Catolică erau întotdeauna considerate drept erezii, iar, în consecinţă, cei care le propagau riscau să sfârşească în flăcările rugurilor. Pentru a evita astfel de condamnări, minţile luminate ale vremii îşi făceau publice descoperirile şi invenţiile prin intermediul simbolurilor. Una dintre cele mai importante descoperiri din perioada medievală târzie a fost …

Literatura persană În literatură – domeniu în care Persia islamică îşi va aduce marea contribuţie la tezaurul culturii universale, – prima capodoperă este Avesta. Este cartea sacră a străvechilor perşi, atribuită însă lui Zoroastru, – datând din epoca ahemenidă, dar redactată sub sassanizi. Cuprindea iniţial 21 de cărţi, din care au rămas una singură completă, plus alte patru incomplete. Materia …

Sculptura persană Arta persană este o apoteoză a monarhiei. Basorelieful, în special, este conceput şi realizat în scopul de a exalta ideea de monarhie absolută şi persoana monarhului. Apare şi aici modelul asirian; cu deosebirea că linia veşmintelor, a drapajului, este mai delicată decât în basoreliefurile asiriene. Varietatea de figuri, de atitudini, de mişcări, este sensibil mai redusă decât în …

Arta persană. Arhitectura O contribuţie de o relativă originalitate au adus perşii şi în artă. Arta persană este în cea mai măsură de import, o artă în care sunt amalgamate concepţii, stiluri, motive şi tehnici extrapersane, – o artă compozită. În ansamblul culturii persane arta deţinea un rol secundar. Situat între două lumi, a Orientului şi a Occidentului, menţinându-se în …

Spre deosebire de Imperiul roman, unde funcţiile sacerdotale aveau aceleaşi regim ca cele civile, putând fi îndeplinite, în principiu, de orice persoană, biserica creştină a acordat aceste funcţii unor persoane alese şi consacrate printr-un rit religios, care se dedicau exclusiv acestei activităţi. Începând din secolul II, acestea aveau o organizare ierarhică dublă : o ierarhie de ordine (episcop, preot, diacon, …

Istoricul concepţiilor şi teoriilor agrochimice se structurează în trei perioade distincte: antică, clasică şi modernă. În perioada antică, popoarele nu aveau o teorie clară asupra nutriţiei plantelor şi a fertilizării solului. Ele se bazau mai ales pe observaţie, uneori pe raţionamente simple. Romanii foloseau pentru sporirea recoltei dejecţiile animalelor şi păsărilor, cenuşa, gipsul, varul şi puneau preţ pe îngrăşământul verde. …