Sobele din cărămidă și lut au dispărut treptat chiar și în zonele unde erau foarte populare. „Această sobă era folosită o parte pentru a prepara mâncarea, alta pentru cuptor, iar deasupra cuptorului era amenajat un spaţiu, unde era întinsă o pătură şi dormeau copiii, în special. Părinţii îmi spuneau că din cauza spaţiului îngust acolo erau culcaţi mai mult copiii. Se urcau pe un scăunel pentru a putea ajunge acolo”, povesteşte Iosif Ciunterei, un student la etnologie.
Sobele erau realizate, pe interior, din cărămidă nearsă, iar pe exterior erau căptușite cu lut și apoi zugrăvite. Patul creat deasupra era mic, fiind folosit în special de copii sau femei. Țăranii văruiau în fiecare an încăperile, iar lutul sobelor era reparat. ”Sobele erau făcute de meșteri sobari. Doar saşii de la oraş aveau sobe din teracotă, în rest, cam toată lumea avea aceste sobe din lut”, explică etnologul Mihaela Balog.
O sobă cu pat și laiță poate fi găsită chiar și în Castelul Bran din România.
