Viorel Păunescu, fostul președinte al Consiliului de Administrație al Steaua, s-a stins din viață sâmbătă, 24 octombrie, la vârsta de 91 de ani. Născut pe 11 iulie 1935 în Fărcășești, județul Gorj, Păunescu a avut o traiectorie marcată de pasiunea pentru sport și o implicare semnificativă în conducerea unuia dintre.
Păunescu și-a construit o carieră sportivă ca handbalist, activitate pe care a desfășurat-o la Steaua și Dinamo, fiind convocat la echipa națională de handbal. Această experiență în sportul de echipă i-a oferit o înțelegere profundă a dinamicii competiției și a valorilor asociate sportului organizat, cunoștințe care i-ar fi modelat mai târziu abordarea în funcții administrative.
Trecerea sa în conducerea clubului Steaua a reprezentat un punct de cumpănă în evoluția instituției. Între 1998 și 2003, Păunescu a ocupat funcția de președinte al Consiliului de Administrație și a fost responsabil pentru transformări structurale semnificative. În acea perioadă, a preluuat echipa de fotbal de la Ministerul Apărării Naționale și a înființat Asociația Fotbal Club (AFC) Steaua, o structură juridică nouă care marca separarea entității sportive de controlul militar direct.
Activitatea în conducerea Steaua
Mandatul lui Păunescu la Steaua a coincis cu o perioadă de restructurare a sistemului sportiv românesc. Trecerea entității din subordinea militare la o formă de organizare civică a reprezentat o schimbare administrativă complexă, cu implicații asupra finanțării, gouvernanței și statusului legal al clubului. AFC Steaua, sub conducerea sa, a funcționat ca o entitate de legătură între moștenirea militară a echipei și o nouă realitate sportivă.
Mandatul lui Păunescu s-a încheiat în 2003, moment în care conducerea clubului a fost preluată de alte forțe. Trecerea spre Fotbal Club Steaua București SA, condusă de Gigi Becali, a marcat o nouă fază în istoria instituției, diferită de modelul administrativ implementat în perioada lui Păunescu. Această succesiune a reprezentat un punct de rupere în modul în care clubul era organizat și finanțat.
Ultimele zile și modul de trecere
Potrivit relatării lui Mitică Dragomir, prieten apropiat al lui Păunescu, ultimele clipe din viața fostului președinte au fost marcate de o luciditate și un spirit caracteristice persoanei. Marian, persoana care i-a îngrijit pe Păunescu în ultimii zece ani, a povestit că, deși acesta nu mai putea să se deplaseze pe propriile picioare, rămânea încă cogent și păstrase obiceiul de a glumi.
Într-o rutină cotidiană care ilustrează determinarea sa, Păunescu mergea zilnic cu mașina prin oraș, parcurgând aproximativ 200 de kilometri, pentru a observa schimbările în mediul urban și ritmul vieții de zi cu zi. Potrivit mărturiei lui Dragomir, în ultimele sale momente, Păunescu stătea în pat, făcea glume cu Marian, apoi și-a ridicat mâinile într-un gest deliberat, făcând semn că „s-a terminat”. A lăsat mâinile la loc, cu ochii deschiși, și s-a stins din viață.
Faptul că a fost îngrijit acasă, mai degrabă decât într-o instituție medicală, pare să fi avut o semnificație emoțională pentru el. Păunescu nu a avut copii proprii, dar a crescut pe cei doi nepoți ai săi, relație pe care a trezuit-o cu atenție și pasiune. Conform relatării apropiaților, chiar dacă a exprimat regret pentru absența copiilor, legăturile cu nepoții au compensat această absență, ocupând un loc central în viața sa familiară.
Comemorarea și moștenirea
Decesul lui Păunescu a generat reacții din partea mediului fotbalistic, reflectând statutul său de personalitate recunoscute în istoria clubului. La ceremonia de înmormântare, au participat nume importante din fotbalul românesc, inclusiv Gigi Becali și George Copos, alături de sute de suporteri ai Steaei care au venit să-și ia rămas-bun de la fostul lider al instituției.
Prezența unui număr atât de mare de oameni și a unor figuri de prim plan din industria sportivă românească a demonstrat impactul pe care Păunescu l-a exercitat în cercurile fotbalului. Coronele aduse la biserică au reprezentat o formă de omagiu adus unei vieți dedicate sportului și instituțiilor ce stau la baza ei.
Moștenirea lui Viorel Păunescu în istoria Steaei rămâne legată de perioada de tranziție pe care a condus-o, o vreme în care clubul s-a repoziționat dintr-o structură de control militar către o entitate sportivă civilă. Această transițiune, deși nu a fost definitiva în perspectiva dezvoltării ulterioare a clubului, a reprezentat o etapă necesară în evoluția instituției. Viața sa, marcată de dedicație faţă de sport și de oameni, s-a încheiat la vârsta de 91 de ani, într-o manieră pe care apropiații o descriu ca fiind caracteristică propriei sale personalități — deliberată, liniștitoare și consommately humană.
