Strabismul la bebeluși trebuie diagnosticat cât mai rapid posibil de către medicul oftalmolog. Strabismul este o disfuncție a vederii fiziologice care va împiedica dezvoltarea vederii binoculare din cauza lipsei de paralelism a axelor oculare.
Este cunoscut faptul că în cazul nou-născuților și sugarilor mici există o perioadă de instabilitate fiziologică a alinierii ochilor cauzată de dezvoltarea precară a vederii și, implicit a modului în care cei mici fixează obiectele. La vârstele foarte mici este „normal” ca ochii să devieze intermitent de la poziţia normală, acesta fiind un strabism fals numit pseudostrabism. Tot la sugari, aparenta nealiniere a ochilor este determinată de aspectul anatomic al feței, specific vârstei mici, cu piramida nazală mai lată, pliurile palpebrale mai mari numite epicantus sau asimetrii ale fantelor palpebrale care dau aspectul de ochi deviați.
Așadar, pentru a înțelege când trebuie să ne alarmăm, să vedem ce tipuri de strabism există.
Tipul strabismului este stabilit doar în urma consultației la medicul oftalmolog care este singurul în măsură să interpreteze semnele, simptomele și să facă investigațiile necesare. Doar specialiștii pot preciza diagnosticul între mai multe tipuri de strabism:
- strabism convergent, în care unul din ochi (sau amândoi) deviază spre interior, către nas;
- strabism divergent, în care un ochi (sau ambii) deviază spre exterior, către ureche;
- strabism vertical, când unul din ochi (sau ambii) se poate deplasa în sus sau în jos.
Toate tipurile de strabism, permanente, cu deviație mai mare sau mai mică, vizibile şi care nu dispar după vârsta de 6 luni, ascund dezechilibre mari şi, de regulă, tratamentul trebuie să fie inițiat precoce.
Așadar, episoadele de strabism la copii, sesizate din primele zile de viaţă şi care continuă să fie prezente şi după vârsta de 6 luni, pe care oftalmologii le diagnostichează ca „strabisme infantile” trebuie să fie examinate cât mai devreme de către medicul specialist în oftalmologie pediatrică. De ce e nevoie să mergeți din timp la oftalmolog? Examinarea tardivă poate degenera într-o ambliopie profundă (numită și „ochi leneș”) sau, mai important, poate masca prezenţa unor afecţiuni organice grave: cataractă congenitală, malformaţii, afecţiuni ale retinei, nervului optic sau tumori.
Ce şanse de tratament există la un bebeluş cu strabism ?
Tratamentul urmăreşte înlăturarea dezechilibrului vederii binoculare, împiedicarea tendinţei de a folosi un singur ochi (şi ambliopizarea celui care fuge), prin ocluzie sau penalizare (picături), corectarea viciilor de refracţie (adică a dioptriilor) dacă sunt semnificative (copiii pot purta ochelari speciali, atraumatici încă de la 6 luni). În cazul strabismelor congenitale, diagnosticate după naștere, în perioada de sugar mic, recomandarea specialiştilor este pentru intervenţie chirurgicală înainte de vârsta de 2 ani, de preferat înainte de 18 luni, pentru a-i da celui mic şansa de a-și dezvolta vederea binoculară. Tratamentul trebuie început precoce și va fi adaptat de către specialist în funcție de caz, iar copilul trebuie urmărit frecvent pentru a se monitoriza dezvoltarea vederii.
Terapia vizuală în strabismul la copii este o opțiune excelentă, fie ca metodă unică neinvazivă, fie ca o completare la intervenția chirurgicală.
De ce e vital tratamentul precoce, în caz de strabism la bebeluși? Poate funcționa un tratament început mai târziu?
Tratamentul trebuie inițiat cât mai rapid, pentru că cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea unei vederi normale este perioada de la naștere până la 6 ani. Orice dezechilibru nerezolvat în această perioada poate determina deficiențe majore în dezvoltarea vederii, dar și în dezvoltarea psiho-emoțională a copilului, care ulterior sunt greu, dacă nu imposibil, de corectat. Terapia vizuală s-a dovedit eficientă pentru peste 1100 de pacienți cu ambliopie și strabism care au fost tratați până în prezent cu succes la Clinica Optisan.
Chiar și în cazuri de diagnostic sau tratament mai tardiv, pacienții cu vârste cuprinse între 5 și 56 de ani au obținut o îmbunătăţire a acuităţii vizuale de minimum 30% și alinierea axelor oculare în cazul deviațiilor strabice cu unghiuri mici și medii. Peste 98% dintre pacienții clinicii și-au recuperat parțial sau complet vederea ochiului leneș și și-au dezvoltat vederea binoculară cu ajutorul protocoalelor personalizate de terapie vizuală prescrise. Totuși, este de la sine înțeles că tratamentul precoce este o opțiune mai eficientă, decât inițiativele tardive.
