Anul Nou bisericesc incepe pe 1 septembrie si se incheie pe 31 august. Potrivit traditiei iudaice, in aceasta zi Dumnezeu a inceput lucrarea de creare a lumii si tot in aceasta zi, Mantuitorul a pus inceput activitatii Sale de propovaduire a Evangheliei.
Anul bisericesc sta sub ocrotirea Maicii Domnului. Acest lucru ne este descoperit si in troparul slujbei in care ii multumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a daruit in anul care a trecut si Il rugam sa binecuvinteze anul care incepe: „A toata faptura, Ziditorule, Cel ce vremile si anii ai pus intru puterea Ta, binecuvinteaza cununa anului bunatatii Tale, Doamne, pazind in pace poporul si tara aceasta, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, si ne mantuieste pre noi”.
Pe data de 1 septembrie il sarbatorim si pe Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul – parintele erei crestine. Canonizarea Sfantului Dionisie Exiguul s-a facut in sedinta de lucru a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 8-9 iulie 2008.
Rugaciunea care se spune astazi
“Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vietii si al nemuririi, Facatorul a toata faptura vazuta si nevazuta, Care ai pus vremile si anii intru a Ta stapanire si indreptezi toate cu iconomia Ta cea cereasca si intru tot buna, multumim Tie pentru indurarile minunate pe care le-ai facut asupra noastra in toata vremea trecuta a vietii noastre si Te rugam, intru tot Indurate Doamne: binecuvanteaza cununa anului ce a sosit cu bunatatea Ta si pazeste pe binecredinciosii crestini romani de pretutindeni, pe pastorii si invatatorii nostri.
Inmulteste zilele vietii noastre intru sanatate deplina sufleteasca si trupeasca si ne daruieste sporire in toate faptele cele bune. Daruieste de sus bunatatile Tale intregului Tau popor: sanatate si mantuire si intru toate buna sporire. Sfanta Biserica Ta, tara noastra cu toate orasele si satele, izbaveste-le de toata reaua intamplare, daruindu-ne tuturor pace fara tulburare.
Razvratirile eresurilor strica-le cu puterea Ta, iar pe noi intareste-ne, Doamne, intru iubirea Cea catre Tine si intre noi, ca sa ne invrednicim cu inima curata totdeauna a aduce multumire Tie, Parintelui Celui fara de inceput si Unuia Nascut Fiului Tau si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, Dumnezeului Celui slavit intru o Fiinta, si a canta preasfantului Tau nume: Slava Tie, Dumnezeului si Binefacatorului nostru, in vecii vecilor! Amin.”
Daca anul bisericesc incepe pe data de 1 septembrie, anul liturgic isi are inceputul in ziua Sfintelor Pasti. De la aceasta sarbatoare se numara Evangheliile si Duminicile anului bisericesc. Anul liturgic se imparte in trei mari perioade:
a) Perioada Triodului (perioada prepascala)
b) Perioada Penticostarului (perioada pascala)
c) Perioada Octoihului (perioada postpascala).
Fiecare din aceste perioade cuprinde un anumit numar de saptamani.
a) Timpul Triodului tine de la Duminica Vamesului si a Fariseului (cu trei saptamani inainte de inceputul postului Pastilor) pana la Duminica Pastilor (total 10 saptamani).
b) Timpul Penticostarului tine de la Duminica Pastilor pana la Duminica I-a dupa Rusalii sau a Tuturor Sfintilor (total opt saptamani).
c) Timpul Octoihului tine tot restul anului, adica de la sfarsitul perioadei Penticostarului pana la inceputul perioadei Triodului. Este cea mai lunga perioada din cursul anului bisericesc.
Pe data de 1 septembrie il sarbatorim si pe Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul – parintele erei crestine. Canonizarea Sfantului Dionisie Exiguul s-a facut in sedinta de lucru a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 8-9 iulie 2008.
An Nou cu bucurii!
Sinaxar – Anul Nou Bisericesc
Dumnezeu, Imparatul veacurilor, Cel ce a pus vremile si anii intru a Sa putere, a asezat spre slava Sa si spre folosul oamenilor felurite praznice. In Vechiul Asezamant a dat porunca sa se praznuiasca in chip deosebit luna lui septembrie, la inceputul anului bisericesc, ca poporul ales sa se indulceasca de roadele campului, slujind bunului Dumnezeu cu mai multa dragoste.
A grait Domnul cu Moise si a zis: „Spune fiilor lui Israel: In luna a saptea, ziua intii a lunii sa va fie zi de odihna, sarbatoarea trimbitelor si adunare sfinta sa aveti; nici o munca sa nu faceti, ci sa aduceti ardere de tot Domnului” (Leviticul 23, 24-25). Ca precum Atotcreatorul, dupa zidirea lumii si a tuturor fapturilor Sale, a binecuvantat si a sfintit ziua a saptea, odihnindu-Se intru dinsa, asa i-a poruncit si omului, zicand: „Sase zile sa lucrezi, iar in ziua a saptea, care este sambata (sabatul) Domnului Dumnezeului tau, sa nu faci nici un fel de lucru in aceasta zi”. La fel si ziua intai din luna a saptea a binecuvantat-o si sfintind-o, a poruncit poporului Sau sa se odihneasca de lucrurile lui. In cartea Levitilor zice catre Moise: „In ziua a cincisprezecea a lunii a saptea, cand va strangeti roadele pamantului, sa sarbatoriti sarbatoarea Domnului sapte zile…” (Leviticul 23, 39).
Iata care era pricina praznuirii acestei luni. In aceasta luna, scazand apele potopului, corabia lui Noe a stat pe Muntele Ararat. In aceasta luna, Sfantul prooroc Moise s-a coborat a doua oara din munte, avandu-si fata prealuminata si aducand Tablele cele noi, care aveau in ele scrisa Legea Domnului. In aceasta luna a inceput a se zidi cortul Domnului in cetele israelitilor. In aceasta luna arhiereul cel mare intra singur, o data pe an, in cortul ce se numea Sfanta Sfintelor, care era dupa a doua catapeteazma, ca sa aduca jertfa singeroasa pentru sine si pentru nestiintele poporului. In aceasta luna, poporul lui Dumnezeu se curata de pacatele facute in anul intreg, smerindu-si cu post sufletele inaintea lui Dumnezeu si aducind ardere de tot Domnului.
In aceasta luna a fost sfintita prea minunata si prea slavita biserica a Domnului zidita de Solomon si s-a pus in ea chivotul Legii. In aceasta luna se adunau toate semintiile lui Israel in Ierusalim la praznic, pentru ca le poruncise Domnul, zicind: „Aceasta este cea mai mare zi de odihna pentru voi si sa smeriti sufletele voastre prin post” (Leviticul 16, 31). Din aceasta luna incepeau a se numara anii poruncilor Legii Vechi, care se intindeau pana la 50 de ani, precum a poruncit Domnul celor ce intrasera in pamantul fagaduintei. Numarind 49 de ani, al 50-lea cu dinadinsul sa-l praznuiasca, nu numai ei singuri si robii lor, boii si catirii lor, ci si pamantul pe care locuiau sa fie nearat si nesemanat; nici chiar spicele ce cresteau pe el sa nu le stranga, nici strugurii din vii, nici roadele din gradini sa nu se culeaga si sa fie lasate spre hrana oamenilor saraci, a animalelor si a pasarilor.
In cartea Leviticul se scrie: „In ziua curatirii sa trambitezi cu trambita in toata tara voastra. Sa sfintiti anul al cincizecilea si sa se vesteasca slobozenie pe pamantul vostru pentru toti locuitorii lui… sa nu semanati, nici sa secerati ceea ce va creste de la sine din pamant… Sa nu culegeti cele sfintite ale lui Dumnezeu si se vor hrani saracii poporului tau, iar ramasitele le vor manca fiarele cimpului. Asa sa faci si cu viata si cu maslinii tai” (Levitic 25, 9, 10, 11; Iesirea 23, 11). In al 50-lea an se iertau datoriile datornicilor, se dadea libertate robilor si cu mare grija se pazea pe sine tot omul, sa nu manie pe Dumnezeu cu vreun pacat, nici sa mahneasca pe aproapele, pentru ca era anul iertarii si al curatirii de pacate. Aceasta porunca a Domnului se intindea pina la al 50-lea an, si se impartea in sapte septimi de ani, adica de 7 ori cite 7 ani, si fiecare al 7-lea an se numea „simbata” (sabat), adica odihna.
Asa a grait Domnul, prin Moise, fiilor lui Israel: „Sase ani sa semeni ogorul tau, si sase ani sa lucrezi via ta si sa aduni roadele lor; iar anul al saptelea sa fie an de odihna a pamintului, ogorul tau sa nu-l semeni si via ta sa n-o tai in anul acela. …Iar de veti zice: Dar ce sa mancam in anul al saptelea, cand nici nu vom semana, nici nu vom aduna roadele noastre? Va voi trimite binecuvantarea Mea in anul al saselea si va aduce roadele sale pentru trei ani” (Leviticul 25, 3-4, 20-21). Toti anii acestia in care Domnul randuise odihna oamenilor si pamintului sa inceapa din luna septembrie, dupa porunca Domnului: „Sa vestiti anul odihnei in luna a 7-a (adica in luna septembrie), pentru ca aceasta este a 7-a luna de la martie, care este intaia luna de la facerea lumii.”
Insa nu numai porunca Legii Vechi, ci si Indictionul paganilor tot din luna septembrie a fost randuit sa inceapa. Pentru Indictionul paganilor romani se povestesc urmatoarele: August, imparatul Romei, dupa ce a biruit pe Antonie si Cleopatra care stapineau Egiptul, a inceput sa stapineasca singur toata lumea. Atunci, pentru adunarea impozitelor din toate partile imperiului, a randuit Indictionul care aminteste porunca aceea data la 15 ani o data. Si au despartit Indictionul in trei parti a cate 5 ani, pentru ca darile de pe toti cei 15 ani sa se stringa in anul al 5-lea. Indictionul il asezase insa pentru tarile cele mai indepartate, de la marginea imperiului, de la care cu greutate se adunau darile in toti anii si abia in anul al 5-lea putea sa se aduca la Roma. Pentru aceasta fiecare al 5-lea an din Indiction se numea Lustrum, adica stralucit, intrucit in acel an oamenii se veseleau cu luminari aprinse in miini, pentru ca impozitele strinse fusesera predate Cezarului de buna voie, si nu cu sila.
