22:33. 30 octombrie 2015. 185 de răniți. 65 de morți.
Colectiv.
Mărturia polițistului că în acea noapte peste tot pe jos, prin cenușă și haos sunau telefoane fără oprire. Pe ecranele lor: Mama, Tata, Mami, Alina, Acasă.
Asta în timp ce 26 de corpuri fără viață erau scoase afară din club, iar alte zeci transportate de ambulanțe spre moarte, spre viață îngenunchiată, spre o liniște ce nu avea să mai vină.
E greu de privit. Dar ce greu și nedrept ar fi să uităm, să închidem ochii, să răsuflăm ușurați că nu ni s-a întâmplat nouă.
Ironia e că ni se întâmplă nouă în fiecare zi, doar că în alte forme. Tăcerea, indiferența, închisul ochilor ne costă scump pe fiecare dintre noi.
Și azi mă gândesc la tine Vlad, ca de multe ori în ultimii 7 ani. Nu știu de ce și probabil nu o să știu vreodată. 🖤
Sursa: Atena Boca
