Patru tablouri din secolul al XV-lea, inclusiv trei panouri din Polipticul Sfântului Grigorie, au dispărut sâmbătă seara din Muzeul Regional din Messina. Hoții au evitat sistemele de alarmă și au scos un panou dintr-o vitrină securizată. Lumea artei a rămas fără cuvinte.
Antonello da Messina nu e un pictor oarecare. Născut în jurul anului 1430 chiar în orașul al cărui muzeu a fost spart, el este unul dintre marii maeștri ai Renașterii timpurii — un artist care a influențat pictura italiană și flamandă deopotrivă, un nume care apare în orice manual serios de istoria artei. Operele lui se numără printre cele mai rare și mai căutate din lume.
Tocmai de aceea furtul de sâmbătă noapte lovește în plin, nu doar pe plan sentimental. Cu câteva luni înainte, statul italian a plătit aproape 15 milioane de dolari la o licitație din New York ca să recupereze un alt tablou al aceluiași pictor, Ecce Homo. Asta înseamnă că lucrările sustrase acum au o valoare potențial uriașă pe piața neagră — dacă ajung acolo.
Cum a funcționat spargerea de la Messina
Hoții au acționat cu o precizie care nu lasă loc de improvizație. Au intrat prin efracție în sălile de expoziție ale muzeului și au neutralizat, pe rând, sistemele de alarmă — fără să le declanșeze. Au luat trei din cele cinci panouri ale Polipticului Sfântului Grigorie, o lucrare emblematică datând din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Apoi, și acesta e detaliul care schimbă tot: au scos un al patrulea panou dintr-o vitrină securizată, ceea ce presupune fie cunoștințe tehnice serioase, fie informații din interior despre cum funcționau sistemele de protecție.
Directoarea muzeului, Marisa Mercurio, a declarat că jaful reprezintă „o mare pierdere pentru muzeu, oraș, comunitate și lumea artei”. Primarul Federico Basile a numit faptele „profund reprobabile”, cu atât mai dureroase cu cât s-au petrecut în timpul sărbătorilor tradiționale ale orașului în cinstea Fecioarei Maria. Poliția italiană a deschis o anchetă și încearcă să reconstituie secvența exactă a evenimentelor. Sincer, precizia cu care au lucrat hoții e îngrijorătoare. Nu vorbim de o spargere de oportunitate. Cineva a știut ce vrea, unde e și cum să ajungă la obiecte fără să sune alarma.
Furturile de artă din Italia, un fenomen persistent
Italia are una dintre cele mai bogate moșteniri artistice din lume și, din păcate, și una dintre cele mai mari rate de furturi din muzee și situri arheologice. Carabinierii au o unitate specială dedicată recuperării patrimoniului cultural — TPC, Tutela Patrimonio Culturale — care funcționează de zeci de ani și a reușit recuperări remarcabile de-a lungul timpului.
Chiar acum două zile față de furtul din Messina, poliția italiană anunța recuperarea a trei tablouri de Renoir, Cézanne și Matisse, în valoare totală de peste nouă milioane de euro, furate în martie dintr-un muzeu de lângă Parma. Autorii prezumați: o bandă de cetățeni moldoveni. Recuperarea lor a durat câteva luni. Precedentul e relevant în ambele sensuri — da, Italia are capacitatea să recupereze lucrări furate, dar drumul poate fi lung, iar tablourile pot ajunge pe piața neagră internațională înainte să fie găsite.
Ce urmează pentru tablourile lui Antonello da Messina
Poliția din Messina lucrează acum la reconstituirea evenimentelor și la identificarea hoților. Unitatea TPC va fi, cu siguranță, implicată. Autoritățile italiene vor notifica Interpol și vor actualiza bazele de date internaționale de obiecte culturale furate, cum e ICOM Red List sau baza Carabinierilor. Tablourile lui Antonello da Messina care mai există în colecții publice sunt inventariate și monitorizate. Cele furate acum vor fi greu de vândut legal — dar piața neagră nu funcționează după regulile pieței legale.
Rămâne o întrebare incomodă: dacă un muzeu dintr-un oraș important, dedicat unui pictor de talia lui Antonello da Messina, putea fi spart cu o asemenea ușurință, câte alte colecții sunt la fel de vulnerabile?
