Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat câștig de cauză Parchetului European condus de Laura Codruța Kovesi. Tribunalul a anulat refuzul Curții de Conturi Europene de a-și audia personalul în cadrul unei anchete penale. Decizia deschide calea pentru colectarea de probe într-un dosar care stagna de peste doi ani.
Povestea începe în 2022, când Oficiul European de Luptă Antifraudă, OLAF, a întocmit un raport privind nereguli la Curtea de Conturi Europeană. Pe baza acelui raport, EPPO a deschis o anchetă penală vizând persoane care activau în cadrul instituției. Pentru a avansa, procurorii europeni au cerut Curții de Conturi trei lucruri concrete: permisiunea de a audia martori din rândul personalului, accesul la arhivele electronice și ridicarea imunității persoanelor investigate. Toate trei au fost refuzate. Ultima respingere a venit pe 9 decembrie 2024. La 28 aprilie 2025, EPPO a atacat decizia la Tribunalul General al UE, iar hotărârea nu a întârziat.
Cum a argumentat Curtea de Conturi refuzul și de ce a pierdut
Curtea de Conturi Europeană a invocat normele de confidențialitate și protecția imunităților funcționarilor săi, legând audierea martorilor de chestiunea ridicării imunității persoanelor care făceau obiectul anchetei. Cu alte cuvinte, instituția a condiționat cooperarea cu procurorii de rezolvarea prealabilă a unui aspect juridic separat — și a considerat că are dreptul să stabilească singură condițiile în care EPPO poate lucra. Tribunalul a respins această logică.
Hotărârea stabilește că „interesele Uniunii” care ar putea justifica un refuz de cooperare cu EPPO trebuie să fie „interese de o importanță considerabilă, vitale pentru Uniunea Europeană”. Simpla invocare a confidențialității interne nu atinge acest prag. Kovesi a comentat în comunicatul oficial: „Anchetele EPPO sunt în interesul UE, iar instituțiile care primesc cereri de ridicare a imunităților nu pot stabili condițiile în care EPPO este autorizată să desfășoare aceste anchete.” A adăugat că „normele de confidențialitate și imunitățile există pentru a proteja buna funcționare a instituțiilor, nu pentru a împiedica stabilirea adevărului.”
De ce hotărârea contează dincolo de acest dosar
Această hotărâre nu privește doar o anchetă particulară. Ea trasează o linie clară între ce poate și ce nu poate face o instituție europeană atunci când EPPO bate la ușă. EPPO există din 2021 și are mandat să investigheze fraude cu bani europeni — fonduri structurale, subvenții, achiziții publice finanțate din bugetul UE. Problema pe care o rezolvă această decizie era una de arhitectură instituțională: ce se întâmplă când chiar instituțiile europene refuză să coopereze cu parchetul care le protejează bugetul? Până miercuri, răspunsul era ambiguu.
Tribunalul a statuat că revine exclusiv procurorului sarcina de a aduna probe și de a decide dacă un dosar merge sau nu în instanță. Nicio instituție, indiferent de statutul ei, nu poate interfera cu această sarcină. Instituțiile care vor fi tentate să amâne sau să blocheze cereri similare în viitor au acum un precedent judiciar clar împotriva lor. Asta schimbă calculele.
Ce urmează concret pentru anchetă
EPPO poate acum să audieze martori din personalul Curții de Conturi Europene și să acceseze arhivele electronice relevante. Ancheta, blocată timp de peste doi ani, poate relua colectarea de probe atât în favoarea, cât și împotriva persoanelor vizate — acesta e standardul unui proces echitabil. Dosarul rămâne confidențial până când procurorii decid altfel, iar numărul exact al persoanelor vizate și natura infracțiunilor investigate nu sunt publice.
EPPO tocmai și-a testat autoritatea în fața unei instanțe europene și a câștigat. Rămâne de văzut cât de repede va avansa ancheta și dacă Curtea de Conturi va coopera de această dată fără un al doilea proces. Precedentul există. Acum contează ce face EPPO cu el.
