Curtea Constituțională a decis luni că amendamentul „Fritz” din noua lege a integrității este constituțional. Nicușor Dan contestase prevederea, dar a pierdut parțial. A câștigat doar pe un alt punct — obligația partenerilor de viață ai demnitarilor de a depune declarații de avere a fost declarată neconstituțională. Președintele spune că argumentele sale au fost solide și că va citi motivarea Curții înainte să-și schimbe opinia.
Nu e pentru prima oară când Nicușor Dan iese dintr-o decizie CCR cu o victorie parțială. Curtea i-a admis sesizarea pe prevederea introdusă de AUR — cea care extindea obligația declarațiilor de avere și la partenerii de viață ai demnitarilor. Amendamentul „Fritz”, introdus de PSD și care îl vizează direct pe primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a trecut însă de filtrul judecătorilor constituționali.
Nicușor Dan: „Argumentele mele erau foarte solide”
Reacția președintelui a venit la o zi după hotărâre. „Consider că argumentele din sesizarea mea de neconstituționalitate erau foarte solide. Aștept totuși motivarea Curții pentru a vedea punctul de vedere contrar”, a transmis Nicușor Dan. A adăugat că s-a mai întâmplat să-și mențină opinia chiar și după publicarea motivărilor pe alte sesizări respinse — o formulare diplomatică, dar care spune destul de clar că nu consideră că Curtea a avut dreptate.
Ce înseamnă asta, de fapt? Nicușor Dan nu poate ignora o decizie CCR — acestea sunt definitive și general obligatorii. Promulgarea devine obligatorie. Dar poate să folosească tribunele publice pentru a semnala că legea, în forma validată de Curte, ridică în continuare semne de întrebare. Și o face. Față de alte poziții prezidențiale mai conciliatoare din trecut, tonul lui Dan e neobișnuit de ferm pentru cineva care tocmai a pierdut un punct important.
Amendamentul „Fritz” și acuzația de reglare de conturi politice
Amendamentul „Fritz” rămâne cel mai sensibil aspect al întregii legi. Prevederea, introdusă de PSD, stabilește că un ales local sau un demnitar care a primit o decizie definitivă de incompatibilitate nu mai poate candida pentru nicio funcție publică timp de trei ani. Critica principală nu e că sancțiunea ar fi exagerată în sine, ci că regula a fost scrisă astfel încât să se aplice unor situații deja finalizate — adică exact cazului Fritz, care avusese un dosar de incompatibilitate.
Premierul Ilie Bolojan a spus-o fără ocolișuri: „A schimba regulile jocului după ce jocul s-a încheiat nu se numește retroactivitate?” Întrebarea e retorică, dar miza e serioasă. Bolojan a avertizat că România riscă să ajungă din nou în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Că doi lideri de la vârful puterii executive critică public o prevedere pe care CCR tocmai a validat-o spune ceva despre felul în care PSD a folosit legea integrității ca instrument. Nimeni nu o spune direct, dar subtextul e limpede: amendamentul „Fritz” nu a fost scris din convingere juridică, ci din calcul electoral.
Termenul de 31 august și riscul pierderii fondurilor europene
Termenul-limită care schimbă calculele este 31 august. Nicușor Dan a explicat că după publicarea motivării CCR — care nu are termen legal fix — legea va reveni în Parlament pentru dezbatere, cu prevederile neconstituționale eliminate, și abia apoi va ajunge din nou la Președinție pentru promulgare. „Sper să putem încheia circuitul legislativ până în 31 august, termenul-limită al PNRR”, a transmis șeful statului. Angajamentele prin PNRR în domeniul integrității nu sunt opționale — dacă legea nu e promulgată la timp, România riscă să piardă tranșe din fondurile europene.
Calendarul depinde acum de cât de repede publică CCR motivarea. Dacă aceasta întârzie, termenul de 31 august devine greu de respectat. Legea integrității, scrisă ca să rezolve o problemă veche, a ajuns să creeze alta mai nouă: un text validat constituțional, dar cu legitimitate politică subșubrezită chiar de cei care trebuie să-l aplice.
