„Ai posibilitatea 3 ani de zile de la acel moment să-i ceri angajatorului tău să-ți plătească zilele de muncă.” Avocatul Adrian Cuculis rezumă astfel o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție care schimbă ce știau angajații despre concediul neefectuat.
Mulți salariați care au plecat de la un loc de muncă au crezut că zilele de concediu neluate din urmă cu câțiva ani sunt pierdute definitiv. Că termenul a curs de mult și nu mai pot cere nimic. Ei bine, Înalta Curte spune altceva — și diferența nu e mică.
Cum funcționa logica veche și unde greșeau angajații
Raționamentul cel mai comun era acesta: dacă nu ți-ai luat concediul din 2018, dreptul de a cere bani pentru el a început să se prescrie din 2018. Trei ani mai târziu — adică în 2021 — nu mai puteai face nimic. Mulți angajați și chiar unii angajatori operau cu această înțelegere, iar consecința practică era că zile de concediu acumulate pe parcursul mai multor ani se „evaporau” pur și simplu din perspectiva compensației financiare.
ÎCCJ a tăiat acest nod. Conform deciziei instanței supreme, termenul de prescripție de trei ani nu curge de la data la care angajatul avea dreptul să își efectueze concediul, ci de la data încetării contractului individual de muncă. Concret, dacă ai rămas la același angajator din 2018 până în 2026, zilele de concediu neluate în toți acești ani pot fi revendicate în termen de trei ani de la momentul în care ai plecat sau ai fost concediat. Detaliul care schimbă tot: motivul plecării nu contează.
Ce spune avocatul despre decizia ÎCCJ privind concediul neefectuat
Adrian Cuculis a subliniat că regula se aplică indiferent de modul în care a încetat raportul de muncă. „Nici nu contează dacă din cauza ta, din motive ce țin de persoana angajatorului, reorganizare sau concediere — termenul de 3 ani pentru a-ți recupera banii pentru concediul neefectuat nu curge de la momentul de la care aveai dreptul să-ți iei acel concediu, ci de la momentul încetării contractului de muncă”, a explicat avocatul.
Să luăm un exemplu concret. Un angajat a acumulat zile de concediu neefectuat în 2019, 2020, 2021 și 2022, rămânând la același loc de muncă. Contractul i-a încetat în august 2026. Potrivit deciziei ÎCCJ, el are la dispoziție trei ani — adică până în august 2029 — să solicite plata compensatorie pentru toate acele zile, indiferent din ce an datează fiecare zi în parte. Dacă termenul ar fi curs separat pentru fiecare an în care s-a născut dreptul la concediu, zilele din 2019 ar fi fost prescrise încă din 2022. Acum nu mai e cazul.
Ce trebuie să facă foștii angajați acum
Dacă ai ieșit recent dintr-un raport de muncă și știi că ai zile de concediu neefectuate pentru care nu ai primit compensație, ai timp să acționezi — dar nu la nesfârșit. Termenul de trei ani rulează de la data oficială a încetării contractului, nu de la data la care ai aflat despre decizia ÎCCJ. Documentele contează enorm: calculul zilelor de concediu neefectuat trebuie susținut cu dovezi — fluturași de salariu, pontaje, adeverințe de la fostul angajator. Angajatorul are obligația legală să le elibereze, dar practica arată că pot apărea întârzieri sau refuzuri, situații în care calea instanței rămâne deschisă.
Un alt aspect pe care mulți îl ignoră: compensația se calculează în funcție de salariul din momentul plecării, nu din momentul în care ar fi trebuit luat concediul. Asta poate face o diferență semnificativă dacă salariul a crescut în anii din urmă. Termenul de trei ani e clar, decizia ÎCCJ e publicată și obligatorie pentru toate instanțele — ce rămâne de urmărit în lunile care vin e cum vor reacționa angajatorii la valul de cereri pe care această clarificare îl poate declanșa și câți foști angajați vor alege să meargă până în capăt, în instanță, dacă plata e refuzată de bună voie.
