„Nu-mi depun demisia, am multă treabă de făcut.” Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, a spus asta vineri, 11 septembrie, după ce a ieșit din sediul Parchetului Militar, unde procurorii i-au adus la cunoștință că are calitatea de inculpat în dosarul achiziției unui elicopter SMURD.
Dosarul nu e nou și nu e simplu. Ancheta pornește de la un elicopter transferat din Marea Britanie în 2017, ca despăgubire pentru un aparat de zbor pierdut într-o misiune în Republica Moldova. Procesul vamal al acelui transfer s-a desfășurat cu știința mai multor instituții, susține Arafat, iar TVA-ul aferent nu a fost solicitat de nimeni — nici de vamă, nici de ANAF — vreme de nouă ani. Procurorii militari văd în asta o faptă de contrabandă. Arafat o numește absurditate.
Oficial, a fost pus sub acuzare în aprilie 2025 pentru complicitate la contrabandă. Vineri a fost chemarea formală, cea prevăzută de procedura penală, prin care inculpatul ia cunoștință de acuzații și își poate exercita dreptul la apărare.
Arafat, despre dosarul SMURD: „Contrabanda înseamnă clandestinitate”
Arafat a respins categoric acuzațiile. „Fapta de contrabandă cu elicopterul — am mai explicat-o și o spun din nou: este o faptă care efectiv nu știu cum poate fi justificată, din momentul în care instituțiile toate erau informate, vama a dat un punct de vedere pe baza căruia a acționat Inspectoratul General de Aviație”, a declarat el. A insistat că elicopterul a trecut prin vamă în mod transparent, că există corespondență oficială între vamă și Inspectoratul de Aviație și că nimeni nu a cerut vreodată plata TVA-ului în cei nouă ani de la sosirea aparatului.
Argumentul său central: contrabanda presupune clandestinitate și intenția de a scoate un profit. Niciuna dintre acestea nu există, crede Arafat, într-o tranzacție purtată în scris, între instituții ale statului, fără niciun beneficiu personal. Dosarul are 17 inculpați și e instrumentat de un procuror militar care, potrivit lui Arafat, e același care a pornit ancheta în 2020, inițial la DNA.
Conturile, blocate din iulie. Arafat acuză o campanie de discreditare
Înainte de chemarea de vineri, Arafat trecuse printr-o altă lovitură procedurală: pe 9 iulie, procurorul militar a dispus poprirea conturilor bancare și sechestrul asupra bunurilor sale. Reacția a venit imediat, pe Facebook, și a fost pe măsura omului — directă, cu detalii juridice și cu tonul unui om care se simte persecutat, nu vinovat.
„Personal, nu am avut nicio atribuție legală, nicio competență și nicio implicare în activitățile care ar fi generat pretinsul prejudiciu”, a scris atunci. A subliniat că prejudiciul invocat de procurori constă exclusiv în TVA neachitat de o instituție a statului — și că, în această logică, statul se prezintă ca victimă a propriilor obligații neîndeplinite. O formulare acidă, dar cu miez juridic real. Arafat a anunțat că va formula „toate demersurile judiciare și extrajudiciare necesare” și că va cere tragerea la răspundere a celor care, spune el, folosesc instituțiile statului ca instrumente de discreditare.
Demisia, exclusă. Decizia finală aparține premierului
Întrebat direct dacă demisionează, Arafat a tăiat scurt: nu. A adăugat însă o nuanță care merită reținută: „Sunt numit de către un prim-ministru, există și un ministru… Dacă dânșii simt că ce se întâmplă afectează activitatea Ministerului sau activitatea situațiilor de urgență, au dreptul de a spune că doctorul Arafat trebuie să plece.” Cu alte cuvinte, recunoaște că decizia finală nu e integral a lui — premierul și ministrul de resort pot, teoretic, să-l îndepărteze oricând.
Raed Arafat nu e un funcționar anonim. E medicul care a construit SMURD aproape de la zero, o structură care a salvat mii de vieți și care a devenit sinonimă cu el. Un demnitar inculpat care refuză să plece pune presiune directă pe cei care l-au numit — îi obligă să se pronunțe public. Procesul penal e abia la început: Arafat are acum acces la dosar, drept la apărător și posibilitatea de a contesta măsurile asigurătorii. Nu există un termen de trimitere în judecată. Dacă argumentul că TVA-ul era obligația legală a instituției, nu a lui, va rezista în instanță, dosarul se poate destrăma pe fond. Dacă nu, suntem în fața celui mai mare scandal al unui șef DSU din istoria acestei instituții. Elicopterele SMURD continuă să zboare. Întrebarea care rămâne e cine va decide, și când, dacă omul care le coordonează mai poate rămâne la comanda lor.
