„Am încercat încă de la început să avem un dialog cu reclamanta și să găsim soluții onorabile, fără implicarea unui proces,” a declarat Niculina Stoican după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat verdictul definitiv. Decizia din 10 februarie 2026 încheie cinci ani de litigiu în care piesa „Dragoste veche și nouă” a fost analizată de trei instanțe pentru a stabili dacă poate fi revendicată ca operă originală.
Conflictul a izbucnit în 2021, când Olguța Berbec a susținut că deține drepturile de autor asupra liniei melodice și versurilor piesei. Berbec a cerut instanței să constate plagiat, iar Niculina Stoican a contraargumentat că melodia provine din folclorul românesc tradițional, fiind o creație colectivă care poate fi interpretată de mai mulți artiști.
Analiza instanțelor: trei nivele de justiție, aceeași concluzie
Tribunalul București a examinat atent elementele muzicale și textuale ale piesei și a ajuns la concluzia că nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerată operă originală. Expertiza muzicală a fost decisivă, indicând că structurile melodice și textuale aparțin unui repertoriu mai larg, bine cunoscut în tradițiile populare.
Curtea de Apel București a mers mai departe, apreciind că legea drepturilor de autor din România nu acceptă ca cântece profund înrădăcinate în tradițiile populare să devină proprietate exclusivă a unei singure persoane. Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat definitiv această analiză, respingând recursul și validând hotărârile anterioare. Mesajul era clar: nu există plagiat.
Reacțiile
După anunțarea verdictului, Niculina Stoican s-a adresat public, subliniind că a depus eforturi reale pentru a evita judecata. „Nu am primit niciun răspuns, în afară de acuze și jigniri publice,” a precizat ea, referindu-se la incapacitatea dialogului în primele faze. Artista a remarcat că toate trei instanțele au respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Stoican a folosit ocazia pentru a transmite un mesaj cu trimitere mai largă la conflictele de drepturi de autor: „Unii oameni rămân, prin faptele lor, mici, puțini și neînsemnați.” Era o observație indirectă asupra modului în care unii artiști încearcă să monopolizeze elemente ale patrimoniului cultural, încălcând în fapt spiritul artei populare, care este inerent colectivă.
Consecințe juridice și perspective
Hotărârea supremă a obligat Olguța Berbec la plata cheltuielilor de judecată, estimate la peste 13.000 de lei, sumă care include onorarii avocațiale și costuri de expertiză muzicală. Pentru Niculina Stoican, aceasta a reprezentat o reparație după cinci ani de incertitudine juridică.
Verdictul are implicații mai largi decât cazul specific. Cultura populară românească este patrimonirul colectiv al poporului și nu poate deveni proprietate exclusivă de drept. Jurisprudența care s-a cristalizat din acest proces confirmă că instituțiile judecătorești vor apăra dreptul comun la accesul și interpretarea ariei populare. Niculina Stoican a anunțat că revine cu piesa judecată, decisă să nu lase conflictul să îngrădească prezența ei artistică, ci să o transforme în ocazie de a-și reafirma legitimitatea într-o tradiție care-i aparține, în egală măsură, și ei și miilor de alți interpreți.
